D.-UNCHI, MaTUSE
Neaga CATRINOIU – mama Neaga, n 1894 – d 1985,
mătuşa dinspre tata, femeie fără știință de carte, care a dat pe lume şi a crescut patru copii şi pe care i-a aşezat cu temei pe la casele lor. A fost căsătorită de două ori, pe primul soț îl chema Alexe, de la care avea un băiat, Florea, mai mare decât taică-meu. Va să zică nepotul era mai mare decât unchiul și au făcut împreună războiul.
A fost o gospodină harnică dar nu prea greşea direcţia paharului. A locuit în satul Dâmbroca, cam pe la mijlocul satului.
Fira DEDU – mama Fira, n 1904 – d 1943, mătuşa dinspre tata, femeie fără știință de carte, care a dat pe lume doi băieţi și două fete, dar nu a reuşit să-i vadă la casele lor căci s-a înțepat într-un cui sau s-a tăiat într-un ciob de sticlă, când lua apă de la fântână şi a murit în chinuri de Tetanos (pe atunci nu exista remediu împotriva acestei boli).
Vasile LUNTRARU – tata Vasile, n. cam prin anul 1908 – d 1948. Din povestiri am aflat că a fost găsit şi crescut de bunicul. Era un om cu calităţi sufletești deosebite, dar nu prea le avea cu agoniseala şi gospodărirea. A murit de Tifos Exantematic, boală pe care a contractat-o în trenul foamei, cu care a circulat pentru a face rost de mălai de prin zona Vlașca din Oltenia. A lăsat în urmă cinci fetițe care au reuşit mai bine sau mai puţin bine să se așeze pe la casele lor şi o soţie care a făcut cu greu faţă vremurilor care au urmat, până şi-a văzut fetele măritate. Tata Vasile a lăsat şi un dor în sufletul meu, căci pe când aveam 5-6 anișori mă lua în spate şi se juca de-a „Hai la marfă, marfă !” şi mă dădea cu fundul de perete.
Gheorghe GRIGORE – nenica , poreclit Curcă, n. 1913 (!) – d 1985 (!). Nu l-am cunoscut prea bine, dar atât cât l-am cunoscut mi-a rămas în suflet ca un om de o bunătate rară şi am simţit că mă simpatiza. Simțeam o plăcere să-l întâlnesc. A fost căsătorit cu țața Diţa a lui Mitoi, o femeie care avea o comportare plăcută faţă de mine dar, de cum îi mergea vestea, era cam prea curioasă din fire și avea o vorbă ascuțită. Așa se vorbea, dar fiecare avea câte o părere despre cei din jur.
|
FAMILIA
|
Familia e o elementară formă de organizare,
E prima comunitate ce aduce omului atașare,
Cât și prima autoritate, care-l învață dozare,
Ea stabilește ale societății valori fundamentale.
Calitatea de mamă, tată și copil, pot deveni
Cele mai mari blesteme, dacă nu e înțelegere,
Dacă părinții și copiii, credința n-o vor primi,
Dacă Iisus Hristos nu-i recunoscut ca atare.
Căsnicia, să fie fericită, constă dintr-un triunghi,
Laturile lui sunt: femeia, bărbatul și Dumnezeu,
Reușita în căsnicie înseamnă a găsi un unghi
De vedere, comun, cu aceeași iubire mereu.
Creștinul se consideră că-și iubește aproapele,
Ori, cel mai aproape este soția, respectiv soțul,
Deci dragostea profundă, își face clare apele.
Biserica sfințește familia, cununând legământul.
Copiii sunt mugurii cei mai de preț ai familiei,
Lor trebuie să le lăsăm o frumoasă moștenire,
De conștiință, de a deveni oameni de omenie,
Și să învețe a-și onora părinții cu multă iubire. |
|
|