SERVICIUL SANITAR
H.- ASISTENT MEDICAL -
FABRICA DE MASE PLASTICE
După ce am luat examenul de bacalaureat, am fost avansat ca funcţie şi salariu la asistent medical şi am fost mutat la Fabrica de Mase Plastice. Am dat de personal deosebit de valoros şi binevoitor. Doctorul, domnul Predescu, era un om cam la 55 ani, care se simțea foarte sănătos şi se lăuda că face duş rece în fiecare dimineaţă. Spunea, de asemeni, că nu se simte bătrân atâta timp cât are inima tânără. Aveam trei colege, două de Maricica şi una Marcela. Maricica Dihoru, o frumuseţe de femeie, era căsătorită cu un inginer foarte apreciat de la Fabrica de Sârmă, dar mi se părea că nu prea erau potriviți şi până la urmă au divorțat. Motivele veneau de la frumuseţea ei şi gelozia lui. Cel mai apropiat am fost de cealaltă Măricică, care nu era căsătorită şi care avea un handicap, cu un picior subdimensionat din cauza Poliomielitei. Era o creolă de prin Dobrogea şi avea un farmec deosebit, rezultat al bunătății şi modestiei şi poate şi din cauza complexului de inferioritate dat de handicapul care o marca. După ce am plecat la facultate am aflat că mi-a luat locul Dan Măcriș şi mai mult decât atât s-a căsătorit cu Maricica. Au venit împreună prin Suceava, după ce m-am căsătorit şi am avut o jenă să-i invit în apartamentul meu sărăcăcios, aşa că am schimbat câteva cuvinte pe stradă şi de atunci pauză eternă. La Fabrica de Mase Plastice, lucram în ture de 12, cu 24 ore, ceea ce-mi plăcea de minune. Fiind singurul băiat am acceptat să fac eu de serviciu mai deplasat. Aşa se făcea că aveam serviciul trei nopţi pe săptămână şi duminica, în rest eram liber şi puteam să învăț pentru facultate. Am început şi meditații cu profesorii Capşa şi Ciocaneli, dar eram tare nehotărât şi decizia definitivă a depins de o sutime de secundă.
Serviciul la Fabrica de Mase Plastice a fost foarte plăcut.. Era un fel de concediu continuu. Noaptea mergeam prin secții şi stăteam de vorbă cu personalul, care în marea majoritate era compus din femei. Din când în când apărea câte un caz cu dureri abdominale, sau de cap, stări gripale, plăgi şi altele, pe care le tratam şi pe la o anumită oră din noapte adormeam şi nu mă mai deranja nimeni. Duminica rămâneam în fabrică doar cu paza, sau şi cu anumiţi oameni care erau chemați peste program. În acea perioadă m-am împrietenit cu Dan Măcriș, cel despre care am spus mai sus că a devenit soțul Maricicăi, un băiat din Simileasca, care avea bunici chiar peste drum de fabrică şi care aveau un cireș mare, la care am fost invitat într-o noapte, fără știrea bunicilor şi am mâncat la cireşe pe sparte, fără să le văd culoarea.
Comunitățile de femei aşa cum era aceea de la Fabrica de Mase Plastice, sunt pline de probleme şi comportări stranii. Multe îşi făceau pauza pe la dispensar, interesându-se de diagnostice şi medicație sau bârfind despre diverse. Un caz mai aparte am avut cu o femeie foarte frumoasă, brunețică, cu ochi albaștri, care era divorțată şi avea crize de isterie. A fost adusă în timp ce eram de serviciu şi până a venit salvarea mă tot strângea de mână şi se văita de durei de cap. Am aflat că era sora unui pilot de la aviația din Buzău, care a şi venit şi a dus-o de urgenţă la Bucureşti. Un caz special era şi o blondă de 18-20 de ani, care singură spunea că a fost victima unei „poște” puternice şi drept urmare nu mai are sentimente faţă de bărbaţi, ci numai atracții materiale. Uneori se adunau mai multe femei sub geamul dispensarului şi tema lor principală era legată de bărbaţi. Îşi expuneau viziunile despre sexul opus, una că-i bun mic şi jucăuș, alta că să se simtă plină.. etc.. Nu prea se jenau că eu aş fi fost după perdeaua geamului lângă care vorbeau.
Eram în gazdă la familia Goldstein şi era toamna anului 1963, când am plecat cu inima îndoită către Facultatea de Mecanică din Iaşi. În percepția mea consideram că trebuie să fac ceva pentru a nu mai fi între doctor şi oficiantul sanitar (cum s-ar zice: între cal şi măgar), simțeam nevoia şi puterea de a-mi dezvolta personalitatea.
„Sănătatea e starea bună a unui organism,
La care funcționarea organelor este normală.
Când nu ne supără nimic nu știm s-o prețuim,
Dar când ne supără, vom da vina pe boală.
Imediat punem la îndoială scopurile, planurile,
Dar și toate dorințele și posibilitățile noastre.
Trebuie să ne cunoaștem sănătatea și ofurile,
De studiat de la naștere, nu înainte de moarte!” (Mior)
|
|
