INGINERATUL
B.- VIATA DE INTREPRINDERE
Prima misiune s-a lăsat cu conflict
Uzina de Piese de Schimb din Suceava, se afla în construcție, pe un amplasament în zona industrială din Lunca Sucevei, între Uzina Mecanică şi Fabrica de Celuloză şi Hârtie. În stadiul în care se afla, am primit misiunea de a urmări modul de realizare a fundațiilor mașinilor unelte. Am observat că uneori executantul nu turna beton proaspăt în fundații, ci beton întărit şi fărâmițat. Am stat de vorbă cu inginerul şef constructor şi i-am relatat cele observate dar acela s-a inervat şi a început să mă mustre că nu-i treaba mea şi că nu-mi permite aşa ceva. De fapt mi-a şi zis că-s un mucos de inginer, că nu mi s-a uscat cerneala de pe diplomă. Am încercat să-i spun şi inginerului şef al uzinei, Nemţişor Ioan, dar m-am lovit de aceeaşi infatuare, şi agresivitate. Am fost jignit și mi s-a luat acea misiune.
Inginer la CTC
(Controlul Tehnic de Calitate)
Am fost scos din acea responsabilitate şi trecut ca simplu CTC-ist. În calitatea cea nouă, eram mai prezent în viaţa uzinei, mi se dădea mai mare importantă, dar trebuia să accept multe abateri de la calitatea produselor şi cum nu prea îmi stătea în caracter aşa ceva, eram suduit adeseori de şefi şi mi se puneau în cumpănă competențele profesionale. În acea perioadă, aveam un singur CTC-ist în subordine, un tip de pe la ţară, Rotaru, cu apucături individualiste, care se cerea învoit mai mereu pentru probleme personale şi care a avut tupeul la un moment dat să încerce a mă șantaja din cauză că i-am refuzat o cerere de învoire. Mi-a produs mare lehamite şi l-am şmotruit zdravăn pentru caracterul infect pe care i l-am descoperit şi mi-a devenit indezirabil. Nu prea aveam nici bază pe controlul calității făcut de el şi obișnuiam să fac eu şi munca lui. Pentru o mică perioadă am coordonat activitatea la CTC, de pe poziția de simplu inginer, dar mai apoi a venit ca şef, Necunoscutu Traian, un tip mărunțel ca şi mine şi de aceeaşi vârstă. Era inginer metalurg şi venea de la Bucureşti. Încruntat, cum mi-a apărut de la început, îmi producea îngrijorare că ar fi un om rău şi voi avea mari dificultăți. A fost o alarmă falsă, căci am descoperit un om de un deosebit caracter, un suflet admirabil şi care mi-a devenit amic. Traian avea o familie frumoasă, cu doi copii reuşiţi, o soţie iubitoare, dar care nu avea decât şapte clase şi era cam sugativă de vicii (cafea, tutun, bârfe..). Voi mai accentua asupra acestui distins om şi domn, când voi trata despre personalitățile care m-au impresionat în vreun fel în acea perioadă a vieţii mele, la uzină.
„Nu pot să acced la personalitatea unică ce trăieşte în mine decât dacă încerc să găsesc viaţa adevărată, calitatea spirituală în alţii. Sunt eu însumi mort din punct de vedere spiritual dacă nu acced la acea calitate unică ce se ascunde în ceilalţi. Numai împreună cu Dumnezeul înscăunat în altarul intim al celorlalţi, va accepta să iasă la suprafaţă Dumnezeul ascuns în mine.” citat din Felix Adler
|
|