 
FAMILIA
E.- LOCUIREA LA COMUN,
MOJICIILE FAMILIEI PANDELE
Apoi, am fost mutați pe str Samoil Isopescu, la blocul M, într-un apartament de patru camera, împreună cu familia maistrului mecanic, Pandele, de la Secția de Turnătorie. În primă instanță ni s-a părut o familie de treabă, dar treptat ne-am dat seama de mizeria sufletească, în persoană. Ei aveau și un copil și am convenit că noi luăm două dormitoare, iar ei iau sufrageria, un dormitor și bucătăria.
Multe murdării am suportat de la acea familie de calitate suburbană, căci încerca să arate maniere, pe care nu le avea și, de fapt era de o nesimțire crasă:
- Le aveau cam tare cu băutura, mai ales el și venea noaptea, târziu, acasă, bătând tare în ușa de la intrare, de trebuia să-i deschid eu, că nevastă-sa nu auzea. De întârziam un pic, bădăranul mai și înjura;
- Băiețelul ce-l aveau era de 6-7 ani și ne crea probleme. Balconul din dreptul dormitorului nostru avea ușa de intrare prin sufragerie, care aparținea lor. Deși încuiam ușa de la dormitor, uneori lăsam fereastra deschisă, pentru aerisire. La un moment dat am observat că e mare deranj prin cameră și că ne lipsesc unele lucruri, în mod deosebit poze care păstrau niște amintiri. Ne-am adresat părinților și, tatăl a făcut o demonstrație de „mare detectiv”. Câtă stupizenie, să pună copilul să arate cum a făcut și să braveze pentru istețimea detectivului, drept care se dădea! Avea o satisfacție deosebită să arate inteligența copilului și valoarea detectivului, în loc să crape de rușine. Oricum, lucrurile nu le-am primit înapoi, căci zicea băiețelul că le-a aruncat la gunoi;
- Într-o zi am simțit că din bucătărie venea miros de hoit. Am găsit măruntaiele de la o pasăre, care colcăiau de viermi, iar familia Pandele era plecată la țară pentru câteva zile. Desigur că a trebuit să debarasez, iar când i-am spus lui Pandele, nici măcar nu s-a scuzat, spunând: „A, se mai întâmplă!”
- Au încercat să ne atragă și pe noi la un pahar de rachiu, dar i-am refuzat politicos, că nu prea le am cu așa ceva. Soția lui Pandele, deși era des bătută de soț, mi-a replicat că: „Nu-i bărbat ăla care nu bea!” Ea avea în casă un „bărbat”.
- O dată, când eram la serviciu, primesc un telefon de la soție. Plângea și-mi spunea: „Vino repede că Pandele a înnebunit! A venit beat împreună cu un alt om și se iau de mine. M-am încuiat în cameră, dar au bătut în ușă și mi-au vorbit foarte urât. Am reușit să fug până la vecina de la parter, de unde dau telefon”. Am adus la cunoștință „tartorului” de director Lucaci, dar m-a luat în râs. Cu Pandele nu puteam să mai discut, căci degeaba discutam când era treaz, că atunci când se îmbăta făcea tot cum îi dicta subconștientul porcesc.
- Am insistat la director să-mi dea un apartament individual, sau să spună că nu se poate, pentru a primi de la fabrica soției. M-a lăsat să urc scările spre biroul lui și, când și-a dat seama că nu-l mai aude cineva, s-a răstit la mine: „Ce te ții mă, ca un câine, după mine?” Ce mai puteam să-i zic!?
„Îți dai seama cât datorezi părinților numai atunci când ai și tu un copil.” – Anonim
„Nu există ochi care să privească părintește, în afară de ochii tatălui și ai mamei. – Jean Jacques Rousseau
„Dragostea necondiționată înseamnă să îţi iubeşti copiii pentru cine sunt, şi nu pentru ce fac. Nu este ceva ce aduni cu fiecare minut al fiecărei zile, însă este gândul pe care trebuie să-l păstrăm în inimile noastre zi de zi.” – Isaac Rosenfield
|
|
