SERVICIUL SANITAR
E.- CONCLUZII, IMPRESII DEOSEBITE
La Cojanu m-au mai impresionat:
Milițianul Ivașcu, un ţigan mititel şi cu o droaie de copii. Era mai tot timpul pe drumuri, la datorie, pe toată comuna. Reuşea să atragă de partea lui diverşi tineri fără ocupație şi-i angrena în munca de observare a actelor necugetate. S-ar putea spune că recrutase informatori, dar el îi folosea mai mult pentru protejarea liniștii publice şi cred că asta nu era rău. Unul dintre uneltele lui, Valerică, un băiat de prin Răteşti, care era dintr-o familie bunișoară, dar nu avea ocupație şi era măgulit că primea însărcinări de la miliţian şi că era luat ca însoţitor în razii de noapte. Urmare a activității bune a milițianului, era că nu se întâmplau acte huliganice. Balurile erau cuminți, chiar dacă veneau tineri şi din alte sate şi alte comune. Se putea circula pe tot cuprinsul comunei, zi şi noapte, fără teama de a fi atacat de tâlhari.
Nenea Gică Mircea, localnic. Avea cam 35 ani, era om la casa lui şi om de omenie în societate. Deşi avea o aluniță, ca semn distinctiv pe obraz, obrazul îi era subțire. Cred că avea misiune din partea Consiliului Popular să se preocupe de viaţa sportivă a comunei şi făcea acest lucru cu multă dăruire. Era un pic trecut de vârsta sportivității, dar avea inima tânără şi participa cu pasiune la toate activităţile sportive, atât ca mobilizator, cât şi ca organizator. Nu l-am auzit să ridice tonul vreodată, chiar dacă unii dintre noi eram fotbaliști pârâți şi nu aduceam deloc servicii echipei ci eram doar figuranți. Antrenamentele constau în trageri la poartă, la care apăra Doboș şi cel mai bun trăgător era Cornel - fundașul central. Bine juca şi Nelu Dinu, iar de ceilalţi nu prea-mi amintesc. Eu încercam să trag cu fente, pentru a intra mingea măcar o dată în poartă, dar mi se părea cam grea mingea şi poarta cam departe, având în vedere incorpolenţa mea. Făceam şi miuţe de antrenament, dar nu aveam program de rezistență fizică, aşa că rezistam fiecare după puteri şi ambiții. L-am regăsit pe nea Gică, în 2007, bucurându-mă nespus că trăsăturile feţei erau aceleaşi de pe vremuri, acelaşi zâmbet reținut, aceeaşi bonomie inconfundabilă. Cred că a avut ceva divergențe cu Jan Niculescu şi nu-l prea avea la inimă, chiar şi după moartea acestuia. La acea reîntâlnire, când l-a filmat feciorul meu Andu şi când l-am întrebat de Jan Niculescu, mi-a dat o replică oarecum amuzantă şi de care s-a amuzat foarte tare Andu. Despre Jan Niculescu el a spus: „A murit, dă-l în p...a măsii! ”, motivând că s-a purtat urât;
Când scriu rândurile astea, adică la sfârşitul lunii ianuarie 2009, nea Gică nu mai este. S-a stins în urmă cu o săptămână. Se pare că mi-a mai murit o amintire. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Învăţătorul Jan Niculescu, directorul Şcolii. M-au impresionat preocupările pe care le avea privind viaţa culturală a comunei. A format şi dirijat corul comunei, organiza serbări şi baluri. Pot spune că dădea viaţă culturală comunei;
|
|
|
|
2007 - Râdem, căci nea Gică a vorbit de Jan Niculescu, spunând că a murit şi i-a tras o înjurătură, dar despre morţi,....numai de bine. |
|
Vasile Dinu,
|
|
Un băiat la 16-17 ani, cu liceul neterminat, din motive pecuniare, căci nu avea decât mamă, bucătăreasă la cantina fermei pomi-viticole Cojanu.. Era deosebit de precoce, maturizat, serios în activitatea lui de bibliotecar la Căminul Cultural, preluând şi sarcini de director al aceleaşi instituţii, dar îşi propunea mai mult decât putea face. Se lipea de mine şi îl simțeam apropiat şi cam cu aceleaşi înclinații pentru poezia eminesciană. A fost singurul amic din partea locului care m-a condus la încorporare şi am simţit plăcerea să-i fac cadou Istoria
Literaturii Române, ca o recunoaștere a amiciției noastre.
Valurile vremurilor ne-au purtat pe căi diferite şi nu am reuşit să-l regăsesc, cu toate că am încercat ceva asemănător cu căutările din „Toate pânzele sus”. Pânzele nu mai rămân sus, căci am aflat de la domnul Grigorescu, că Vasile s-a dus. Dumnezeu să-l aibă în pază!
În poza din stânga: Eu, alături de amicul Vasile Dinu, în 1959. |
|
|