|
---|
INGINERATUL
D.- TEHNOLOG DE SECŢIEA doua zi am fost destituit şi dat ca dispecer, sub mâna lui Gottlieb, care mă aştepta cu nerăbdare pentru a-mi arăta ce e în stare să-mi facă şi atâta m-a tot mâncat de fund pe la director, până când, din fericire pentru fabrică şi chiar pentru ţară, Gottlieb s-a dus în ţara lui. Nu am adversități faţă de evrei, mulţi i-am avut ca prieteni şi am numai cuvinte de laudă pentru ei, dar acel Gottlieb şi acel Lucaci nu-şi meritau etnia. Teroristul Cornel Rusu Am fost trecut ca tehnolog de secţie, preluându-mă sub „tutelă” Cornel Rusu, un băiat care părea simpatic, dar pentru cei pe care-i doreau mușchii lui. Era un bărbat tânăr şi frumușel, cu mare succes la şefi, dar cu glagoria tehnică stătea cam rău căci era produsul unui seral. Ştia să flecărească pe limbajul șmecherilor şi să participe la întrunirile alcoolice de după program, sau chiar şi în timpul programului, fără a se lăsa dus de tăria evenimentelor şi reuşind să stea bine pe picioare. Dacă pe timpul cât eram la CTC, avea nevoie de mine şi ne tutuiam, el fiind şeful Secţiei de Prelucrări, producătoare de multe rebuturi, din momentul trecerii în subordinea lui, ţine-te Pârleo, mă freca de-mi pierdeam busola minţii. Am devenit, ca tehnolog de secţie, un fel de slugă, la fundul muncitorilor pentru a le asigura scule şi dispozitive, pentru a le da mură-n gură. Pentru aşa ceva trebuia să caut permanent pe la Sculărie, la diferite întreprinderi din jur şi la BJATM (Baza Județeană de Aprovizionare Tehnico-Materială). Trebuia să verific şi semifabricatele prin Turnătorie, Forjă, Debitare, pentru a fi asigurate la timp şi de calitate. Mergeam şi pe lângă muncitori pentru a verifica dacă sculele şi dispozitivele se potrivesc prelucrărilor pentru care erau destinate. Făceam tot posibilul să-mi îndeplinesc sarcinile stabilite de şef şi să-i intru în grații, nu pentru că-l stimam ci pentru a nu fi permanent popularizat ca necorespunzător. Chiar şi aşa, Rusu transmitea șefilor că sunt un neisprăvit şi că nu-s bun de nimic. Pe la ședințele operative mi se trasau sarcini cu carul şi-mi erau scoase în evidenţă vinovății inventate, pe un ton violent, reproşator. Trebuia să dea şi el vina pe cineva pentru greșelile lui şi eu trebuia să fiu mulţumit că eram „cineva”, care-i înghițea mizeria de comportament. De altfel acest Rusu nu aducea soluții tehnice în dezbaterile operative, căci avea la bază o inginerie serală, şi era tipul de descurcăreț care obişnuia, frecvent, să spună din două cuvinte trei înjurături. Ce dureroase erau ședințele operative, cu fum de-l tăiai cu cuţitul şi minciuni de îngheţau apele! De-acolo mi s-a tras o imagine radiologică de opacifiere a hilurilor pulmonare, care-mi aduc, cred, unele complicații și azi, la vârsta de 81 de ani, văzute la tomograf. Politrucul Chisăliță, maistrul pârât Totul era dirijat ca „șmecherii” să iasă bine, iar „fraierii” să fie şmotruiţi. Printre aşa zișii șmecheri era şi un maistru pârât, Chisăliţă Mihai, bazat pe ştate vechi de politruc, care ştia să spună vânătorești şi pescărești, dar la meserie era plopist. De câte ori mergeam prin Atelierul de Mecanică Uşoară şi în calitatea pe care o avea el de şef de atelier, îl întrebam ce comandă de scule şi dispozitive face, devia spre glume de-ale lui, iar la operative mințea spunând că nu are una şi alta, că tovul Iordache nu s-a interesat, deşi el i-a făcut cunoscut. Probleme erau şi cu şeful Sculăriei, maistrul Harabagiu Victor, mincinos notoriu, care spunea că dispozitivele comandate de noi se aflau în magazie, dar că nu au fost căutate suficient, dar de fapt abia intraseră în execuție. După ce erau executate şi de-abia intrate în magazie, spunea șefilor că sunt de o săptămână predate. Aşa ştia nea Hari să fie simpatic. Urmare a mașinațiunilor murdare am cerut cu insistență să fiu dat la Serviciul Tehnolog, condus pe atunci de Radu Pănculescu. Cu mare greutate am primit aprobarea, dar nu am fost lăsat, fiind cerut înapoi de Cornel Rusu, acelaşi care mă desconsidera şi care şi-a dat seama că-i lipsesc. Directorul i-a reproşat, spunându-i că doar a vrut să scape de mine, dar i-a acceptat solicitarea. Coabitarea cu Viorel Pisoschi, noul șef de atelier Treptat s-a mai îndulcit şi Rusu, Chisăliţă a plecat, fiind înlocuit de Viorel Pisoschi şi s-a simţit o ameliorare a vieţii secției. Cu Viorel am avut relaţii foarte frumoase, ajungând chiar la a servi gustarea împreună. Multe mezeluri de porc au fost în gustările noastre, aduse de Viorel şi pe care le-am savurat o iarnă întreagă. Fatalul pas politic al inginerului Pisoschi A plecat şi Viorel, uns la Comisia Economică Municipală şi deşi era pe picior mare nu a uitat de vechii amici, dar a intrat în cercul de elită al afacerilor de partid. După cam un an şi jumătate Viorel s-a dus pe drumul fără de întoarcere. Era prea dornic să-şi servească prietenii şi a intervenit pentru un amic să obţină un covor de lux. A mers cu vreo trei amici să obţină acel covor de la Magazinul Bucovina, apoi l-au udat la Restaurantul Naţional. Ei erau mari şi tari şi șoferul şi-a permis să bea, apoi s-a urcat la volan şi dă-i tare spre Burdujeni, la casa lui Viorel. La intersecția de lângă sere, șoferul nu a mai văzut stâlpul care era cam apropiat de carosabil şi a intrat drept în el. E lesne de înţeles ce a urmat: doi morţi şi doi râniți grav. Viorel a ajuns în comă la spital şi cum era considerat mort a fost ţinut o noapte pe o masă rece la morgă. Dimineaţa şi-au dat seama că trăieşte şi a fost transferat la Iaşi. Şi-a revenit pentru puţin timp, din comă, dar a dat iar peste ea din cauza pneumoniei pe care a contractat-o cât a fost ţinut la morgă. Trist, dar adevărat, cum s-a putut distruge o viaţă şi o familie. Dumnezeu să-l ţină în pază pe Viorel că era un suflet foarte bun!
|