|
---|
INVĂTĂMÂNTUL
ACTIVITATEA IN INVĂȚĂMÂNTH.- PERSONALUL TESA 1.- BIROUL SECRETARIAT Pe toată perioada cât am funcționat ca director adjunct, secretar șef a fost doamna Aurelia Andrușcă. O doamnă cu multă bunătate, foarte devotată școlii, în acea perioadă când toate documentele se făceau cu scris de mână. O aureolă suplimentară a căpătat când fiica sa Maria, s-a căsătorit cu Traian Băsescu, care avea să devină președintele României.
|
D-na Elena Francu, secretar dactilograf |
Și doamna Bichel avea bunătate și cumpătare în relațiile de serviciu, dar ca urmare a pierderii soțului a devenit mai irascibilă.Stela Andrușcă s-a dovedit ca o secretară foarte competentă și harnică. Din devotament, uneori se revolta împotriva unor intervenții incorecte ale elevilor, ceea ce o făcea să sară un pic calul, dpdv al tonalității vocii.Când s-a ivit locul liber la biblioteca școlii, am propus-o să fie numită pe post, considerând că meticulozitatea ei va pune ordine. Nu prea s-a arătat bucuroasă de schimbare, dar timpul mi-a dat dreptate, căci biblioteca a devenit un reper pentru toate bibliotecile din județ. Pot să mă declar mulțumit, că prin intervenția mea privind numirea ei ca bibliotecar, am adus contribuție la maximizarea calității bibliotecii și implicit
|
---|
2. BIROUL CONTABILITATE
În el au tronat, pe toată perioada cât am funcționat la școală, două contabile: Elena Teișanu, contabilă șefă și cumnata ei, Maria Teodorescu (Teișanu). A mai funcționat și Grafina Tucheac, pentru probleme de producție școlară. Casier a fost doamna Scripka și mai apoi o anume Loredana, care în acte apărea ca sora doamnei Bichel, dar se vorbea că, de fapt este fiica din flori a doamnei Bichel.
Erau harnice și serioase contabilele noastre. Elena Teișanu știa să se supună cerințelor directorului prim, chiar dacă mai cârcotea uneori că nu sunt bani la bugetul școlii.
Maria Teodorescu mi se părea mai în temă cu toate problemele de contabilitate. Și doamna Tucheac era în temă cu problemele de contabilitate, dar erau mai puține probleme și o cam ducea în „dorul” lenii. Adesea eram atras de buna dispoziție și predispoziția spre glume la acest birou și ne distram împreună pe diverse teme, mai ales pe cel piperat cu prostioare. O poveste nu prea plăcută s-a petrecut cu Loredana, căci, în calitate de casieră a delapidat o sumă importantă de bani și, nu știu cum a scăpat de „răcoare”, dar rușinea a fost mare și a fost demisă.
Tot un contabil bun era și Negriuc Iulian, până când i s-a pus pe ochi vălul feminității unei femei de serviciu. A devenit de nerecunoscut, prinzându-l adeseori și flama băuturii, încât a fost demis.
3.- ADMINISTRAȚIA ȘCOLII
Cuprindea sectoarele: bucătărie, cămine, școală, pază, fiind compuse din muncitori calificați și necalificați și conduse de administratori. Un timp au funcționat câte doi administratori, unul pentru cantină și unul pentru școală și cămin. Printre administratorii de școală sunt de reținut Pahomie și Ciubotaru Neculai, Sturza Petru, iar dintre cei de cantină: Hârtopeanu Gheorghe și Saltân Nicolae și Sturza Petru
Nicolae CIUBOTARU, s-a ocupat puțin timp și de cantină, dar în cea mai mare parte a funcționării lui în școală a răspuns de școală și de internat. Era un tip respectabil și avea inițiativă, dar de multe ori inițiativa devenea „foc de paie”, că n-avea cu ce și nici cu cine. Se remarca mai ales în curățeniile de vară, dar se baza mai mult pe Sandu Bârzu, un meseriaș de „aur”, priceput în tot felul de reparații de zidărie, zugrăvire, faianțare, vopsire, etc. Aproape singur rezolva curățenia în școală, în cantină, în ateliere și în internat, pe durata vacanței de vară, fiind ajutat mai mult de o femeie de serviciu, Marioara, care-i era și „pupilă”
Avea Nicolae Ciubotaru o echipă bună de muncitori: reparații construcții (Romaniuc Gh., Răstoacă Marin, Iacob Gh.), mecanici întreținere (Gălățeanu Gh., Tulumb Niculiță, Pricop Nicolae), electrician (Sturza Petru), și alții
Sturza PETRU - Cel care a preluat cu timpul ambele funcții de administrator a fost Sturza Petru, un foarte bun dirijor de afaceri și isteț supus al directorilor. Petrică ăsta știa să facă și să desfacă toate aranjamentele cu Inspectoratul Școlar, cu Poliția, cu Pompierii, cu Primăria. Făcea afaceri în interesul directorilor, în interesul șefilor de instituții, dar mai ales în interes personal. Atât de mult țesea ițele că-i făcea pe mulți dependenți de „binefacerile” lui și era cotat ca al doilea director, dacă nu chiar primul. Dacă s-ar fi ținut cineva de capul lui să-i contorizeze afacerile deocheate, ar fi încurcat-o rău de tot. Dar, cum o mână spală pe alta și amândouă pe față, toate controalele au trecut ca parte din aranjamentele lui Petrică.
4.- CANTINA
De-a lungul timpului, au răspuns de cantină administratorii: Pahomie Nicolae, Hârtopeanu Gheorghe, Ciubotaru Neculai, Saltân Nicolae și Sturza Petru.
Cu pregătire în domeniu au fost Hârtopeanu Gheorghe și Saltân Nicolae. Ei de fapt au fost administratori numai de cantină, pe când ceilalți trei au fost, în același timp, și administratori de școală și de cămin.
Ghiță HÂRTOPEANU, și-a desfășurat activitatea cam 5-6 ani, că venise de pe la Liceul Economic, cu experiența de acolo și de la școala noastră a ieșit la pensie. Păcat de el, că era om în toată firea dar ajunsese cam batjocura directorului, deoarece Ghiță uita mai tot ce i se spunea, cam „de la mână până la gură” și în ședințele operative nu mai știa nimic din ce i se spusese în ședința anterioară. Devenise „ciuca” batjocurii domnului Rusu. Poate că avea început de Alzheimer și nu era depistat. Mă durea sufletul când îl vedeam că-l apuca plânsul la operative. În timpul lui aveam și o gospodărie anexă, de porci, la Adâncata, care trebuia îngrijită, dar se vorbea că administratorul Ghiță Hârtopeanu nu ducea resturile de la cantină la alde „ghiță” ai noștri ci la ghiță ai lui, în Hânțești. Am mers într-un control la gospodăria anexă și mai, mai să mă mănânce porcii, atât erau de înfometați. Pe perioada iernii erau duse câteva tone de sfeclă și o femeie care a fost angajată să treacă pe acolo și să le dea mâncare, mergea de două ori pe zi și neavând resturi de la cantină, le arunca acolo...ceva sfeclă înghețată. Poate că și porcii l-au blestemat pe șeful lor Ghiță Hârtopeanu să sfârșească cu serviciul și cu viața. Din cauza urâtelor aspecte constatate am propus să mutăm gospodăria anexă, la Suceava, unde s-a ivit o oportunitate, la marginea orașului, unde era deja o porcărie veche și unde avea gospodărie anexă și Școala Specială. Era mare diferență între gospodarii de la Școala Specială și gospodarii noștri. Era mult mai bine organizată și îngrijită a lor. Se simțea mâna de gospodar a directorului Petru Suliță, aveau acolo paznic permanent, cu sarcini și de îngrijire.
Nicolae SALTÂN, era un tânăr pedant și cu experiență pe la popota armatei, dar promitea mult și făcea prea puțin. Foarte apreciat era la diverse sindrofii, căci știa să fie elegant și să coordoneze mesele festive. L-am restructurat când s-a ivit ocazia și a fost solicitat la Universitatea Suceava. Poate că a fost stresat mult, că după un timp l-am întâlnit pe strada care duce la Casa de Pensii și era „fericit” că i-a reușit o operație de anevrism.
MAGAZIONERI LA CANTINĂ:
Ștefania BURLACU, era o femeie respectabilă, dar ultima impresie contează și anume aceea că a fost prinsă sustrăgând pâine de la cantină.
Era o bună gospodină, deținea o gospodărie frumoasă și a reușit să-și facă o casă nouă, un fel de vilă, de toată frumusețea, dar ce păcat că, înainte de a o termina a fost trimisă în pensie și pe deasupra a conractat un cancer pulmonar (fuma), care i-a pus capătul. Înainte de moarte plângea și spunea: „Uite ce casă am făcut și acum trebuie să plec din ea!” Dumnezeu s-o ierte!
Gheorghe POPOVICI, un om foarte chibzuit și disciplinat. Se putea observa că are milităria-n oase, că doar fusese milițian. Am mai menționat despre el, la negativ, privind sustragerea de resturi alimentare și dirijarea la gospodăria doamnei Marianciuc Ilaria.
BUCĂTĂRESE:
Au fost mai multe de-a lungul timpului, dar două dintre ele sunt de referință (Marianciuc Ilaria și Curaleț Ecaterina). Amândouă erau harnice și pricepute, amândouă au avut copii la școala noastră, copii silitori și respectuoși.
D-na Curaleț Ecaterina era o femeie solidă, dar cu suflet sensibil și bun.
D-na Marianciuc Ilaria era de asemenea o femeie voluminoasă (așa cum îi stă bine unei bucătărese, dar era un pic mai iute și pusă pe harță). Am povestit despre dânsa referitor și la alte aspecte, atunci când am scris despre directorul Marcel Rusu.
5.- PERSONALUL MUNCITORESC
Dintre muncitori, ca mai deosebiți, pot prezenta pe: Bârzu Alexandru, Romaniuc Gheorghe, Răstoacă Vasile, Gălățeanu Gheorghe, Tulumb Niculiță, Miron Mircea, Iacob Mihai, Ciornei Maria, Bârzu Mihai, Ciotină Ioan. Cel mai valoros a fost Bârzu Alexandru, un om priceput la toate și cu o iuțeală deosebită în reparațiile școlii. El făcea cât patru. E drept că-i mai trăgea la măsea, dar asta pentru a-și face curaj. Mai avea și patima de a fi afemeiat, având chiar o amantă dintre femeile de serviciu, Mărioara. Ciotină și el le avea cu meseria de constructor locuințe. Ca și nea Sandu se pricepea la zidărit, tencuit, faianțat, pus gresie, vopsit, dar, avea „darul” băuturii. Amândoi au murit de ciroză și pancreatită.
Cei ca Miron Mircea, Tulumb Niculiță, Gălățeanu Gheorghe, erau buni meseriași, dar cam leneși și puși totdeauna pe șotii. Una dintre șotii făcută de Ghiță Gălățeanu a fost pariul pus cu ceilalți colegi că va purta numai o jumătate de mustață. Și-a ras jumătate de mustață și și-a pus un plasture și așa a câștigat pariul. Și la muncitorii școlii ajunsese zicale: „Ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim!”; „Cine-i harnic și muncește, ori e prost, ori nu gândește!”; „ Trăim epoca marilor prefaceri: Eu mă prefac, tu te prefaci, el se preface.”; „Pauzele lungi și dese, cheia marilor succese.” și… altele… Așa se făcea, că se prefăceau că fac câte ceva, cam până pe la orele 10,00, când își luau pauză de masă. Se retrăgeau prin vreo camera mai ascunsă vederii șefilor, sau chiar la subsolul școlii și se încingeau partide de table, până către sfârșitul programului, când ieșeau toți la suprafață, arătând devotament și cât erau de obosiți. Când dădeam de ei, ascunși, îi împrăștiam, spre treburile lor, care erau destule, dar după părerea lor, cu ; „Nu lăsa pe mâine, ce poți face azi, lasă pe poimâine, poate nu mai trebuie!”, treburile puteau să mai aștepte, lor să le fie bine.
Desigur că cei peste 20 de ani petrecuți la Grupul Școlar Construcții de Mașini, nr 1 Suceava am mult mai multe de spus, dar fie că nu sunt interesante, fie că timpul scurs le-a șters din bagajul memoriei de moment, fie că nu-și găsesc locul în această prezentare a mea.
CONCLUZII
Multe „bune și nebune” se pot spune despre viața școlii și nu e cazul să le considere cineva ca bârfe. Poate fi trasă o concluzie, pentru întreaga viață socială, despre ținuta morală, despre oameni și „oameni”. Esențializând oamenii și conștiința lor patriotică, dacă în trecut se folosea sintagma „Eroi au fost, eroi sunt încă”, pentru perioada comunistă și după 1989, se poate spune „Erori au fost, erori sunt încă”
|
---|