Romanian	English	French	Greek	Russian	German	Spanish	Chinese	Japanise	Armenian

INSTECTORATUL SCOLAR

E.- SERVICIILE OPERATIVE

SERVICIUL PLAN – SALARIZARE

Era cam primul serviciu TESA, ca importanţă, prin funcţiile importante de încadrare şi salarizare a întregului personal didactic, TESA şi gospodăresc, de pe întregul teritoriu al judeţului. Piesa grea, care de fapt patrona acest Serviciu de ani buni, bine unsă cu toate alifiile sistemului şi cu toate relaţiile ministerului era renumita doamnă Elena Guşetu.
În cadrul Serviciului mai activau două doamne: Zugravu - cu salarizarea şi Croitoru – cu planificarea  şi evidenţa unităților şcolare.

Elena GUŞETU, şefa serviciului Plan – Salarizare, o doamnă plinuţă, bine pregătită profesional şi bine informată. Cu o vechime foarte mare pe funcţie, ştia tot ce mişcă în învăţământ şi se pricepea în a face şi desface multe aranjamente. Mulţi inspectori şi inspectori generali au trecut efemer prin inspectorat, dar doamna Guşetu se pare că-i nemuritoare. Eu am fost agreat o perioadă, dar mai apoi, când a început să-şi bage nasul politica la încadrărle pe funcţiile de inspectori, au apărut şi interesele madamei Guşetu de a pune pile pro sau contra. Pe timpul cât general a fost Vlad Ciubotariu, au fost multe altercații cu  d-na Guşetu, căci „stimata” doamnă s-a prevalat de ambiguitatea legii salarizării şi şi-a tras un salariu mult peste al inspectorului general. Doamna asta era irascibilă când un inspector o aborda în legătură cu drepturile lui salariale. De multe ori am spus colegilor de birou că am observat că madam Guşetu face urticarie când cresc salariile inspectorilor şi caută pe cât poate să le diminueze. Făcea amiciţie cu doamnele care erau mai pe val, cu mai multă influenţă şi cu resurse financiare mai substanţiale: Rump, Gica Pânzaru, Elena Chideşa, Zugravu, .....
Pe mine m-a dzamăgit foarte mult prin ambiţia cu care mi-a forţat pensionarea. Cu toate că se putea amâna pensionarea mea până la sfârşitul anului şcolar, a ţinut morţiş să fie semnată pensionarea mea de către inspectorul general, care în acea perioadă era Mihai Vitcu, un PSD-ist, care o asculta pe Guşeata, de parcă aceasta îi era şefă. De fapt și o numea pe d-na Gușetu ca mama lui.

D-na ZUGRAVU - se ocupa cu calculul salariilor şi documentele legate de pensionări. Având soțul mare comisar de poliție și chiar comandantul poliției rutiere. Era serioasă și se supunea șefei Elena Gușetu. Probabil că intra în firescul dumneaei să-și dea aere.

D-na  CROITORU, cu anumite evidențe de plan și salarizare. Era o doamnă tânără, plină de amabilitate și zâmbete. Soțul dumneaei, Sandu Croitoru lucra la serviciul de contabilitate, situat vis a vis de biroul Plan-Salarizare. Îmi plăcea mult de familia Croitoru, pentru amabilitatea și modestia de care dădeau dovadă.

SERVICIUL CONTABILITATE

Cuprindea 4 contabili şi contabilul şef, Buhatereţ. Dintre cei patru contabili am remarcat mai mult pe Vasile Strugaru şi pe Sandu Croitoru. Mai erau două doamne, foarte active, dar nu le reţin numele. Buhatereţ era şi el angrenat foarte tare în aranjamentele cu ministerul, că vorba aia ceva din produsele şi banii veniţi de pe la şcoli, ca mită pentru şefii din minister erau destui. Se mai lipea şi de mâinile lui câte ceva, dar primordiale erau relaţiile care să favorizeze învăţământul sucevean şi închiderea ochilor la inspecţiile efectuate de minister.
Contabilul șef Buhatereț era foarte mare afacerist, cu directorii de școli și cu Ministerul Educației. De sărbători pleca câte o dubiță, dubită cu produsele specifice sărbătorilor respective, procurate de la diorectorii de școli.  Am avut mari probleme într-un an pe când eram director adjunct la Liceul Nr 1, că a trebuit să-i pun la dispoziție un porc, transformat în produse, pentru a obține copertarea școlii, absolut necesară căci se produsese mari degradări din cauza ploilor.
Când a venit ca inspector general Ciubotariu Boer Vlad, i s-a stricat căruța lui Buhatereț. Poate că nu juca așa cum îi cânta Ciubotariu, poate că uneltea pe la minister împotriva lui, ca dovadă că a și venit o brigadă tendențioasă, în frunte cu Marchitaș (un cadru de control cam corupt și dur). Înainte de a reuși să-l dea jos pe Ciubotariu, a fost trimis el, cam forțat, în pensie. După ieșirea la pensie, a devenit ca vai de mama lui, căci fiind văduv și având doi băieți mari, cam handicapați, s-a transformat într-un neica nimeni, care abia își târșâia zilele, nu prea multe pe care le-a mai avut.
După el a preluat Vasile Strugaru, un băiat deștept și echilibrat, care avea experiența gospodăriei de partid din vremurile „luminate”.

SECRETARIATUL

A fost format din 3-4 persoane, în frunte cu doamna Nuța Burlacu. Mai remarcate s-au făcut secretara șefă, doamna Nuța Burlacu și o duduie-domnișoară Carmen Ivan. Doamna Burlacu a fost o doamnă care avea cea mai mare vechime în inspectorat și le știa pe toate. S-au schimbat mulți inspectori generali, dar ea a rămas în activitate, fiind fidelă fiecărui inspector general, chiar dacă uneori nu-i convenea câte ceva în comportarea respectivului. Era minionă, durdulie, volubilă și i se părea că le știe pe toate. Cu apariția și folosirea internetului începea să fie depășită de viteza de circulație a informației. Carmen Ivan era computeristă și se descurca mai repede în rezolvarea documentelor, dar era un pic diferență de mentalitate. Carmen Ivan era ca un fel de robot, pe când doamna Nuța avea mai mult  suflet și responsabilitate.

CORPUL ADMINISTRATIV

Cuprindea paznicii, femeile de serviciu, magazionerul, șoferii și lucrătorul la xerox. Era condus de Dedeagă Ștefan (Fanu), un fost plutonier de armată, care era supus și sufletist, dar ce administrație să faci cu câteva persoane, fiecare dintre ele fiind adusă de către anumiți șefi, cărora le erau fideli și turnători. Femeile de serviciu aveau cel mai bine implantat acest viciu. Una turna pe la inspectorii  generali, alta reprezenta ochii și urechile lui Simion Slevoacă de la Serviciul Peronal. Alții erau informatorii doamnei Gușetu ș.a.m.d.
Paznicii erau ca și inexistenți. Puteau fi fentați de oricine vroia să intre în inspectorat. Doar când era prin preajmă vreun inspector general începeau să se prefacă atenți la cine intră și cine iese.
În majoritatea timpului priveau la un televizor alb-negru, care era ca vai de el, sau stăteau de vorbă cu câte cineva cunoscut. Știau să mimeze că e tare greu serviciul lor. Era greu să stai atâtea ore pe scaun și să nu faci nimic.
Fanu a avut problemele cele mai grele că i se dădeau multe sarcini de administrație și nu avea cu cine, iar insatisfacțiile, certurile șefilor i-au măcinat sufletul, încât i-a crăpat inima. Dumnezeu să-l primească în împărăția sa!