|
---|
VIATA DE PENSIONAR
D.- CÂTEVA DIN CĂRȚILE MELE MIRCEA IORDACHE - CÂTEVA CĂRȚI PUBLICATEDUPĂ LANSAREA MONOGRSAFIEI SATULUI DÂMBROCA17 oct. 2015 – Mircea IORDACHE - prezentarea a două cărți de poezii: „CREDINȚĂ și APOCALIPSĂ″ și „CU CAPUL ÎN NORI″ CREDINȚĂ ȘI APOCALIPSĂ
Dedicațiile poetice pentru Sfântul Acachie, pentru Părintele Arsenie Boca - Sfântul Ardealului și pentru Părintele Rizea Dobre(aș zice eu, Sfântul Buzăului, căci acolo a fost școlit), sunt foarte mișcătoare.
|
Sfântul Vasile cel Mare El, mai presus de toate strunea retorica, Din străbuni se spune că Vasile cel Mare Iar cei patru zeci de sfinți
|
Sfântul Ioan Botezătorul Mulțimea-n Ierusalim și din toată Iudeea
|
In demersul autorului nu contează aspectul literar, cred că nici nu a urmărit acest aspect. Aici este de subliniat atitudinea activă, implicarea sinceră în textul sacru, bucuria lecturii și transmiterea acestei bucurii celor care vor citi cartea. Credinciosul, convins de credință, are datoria să facă apostolate, să spună sau să scrie și altora că de două mii de ani ortodoxia s-a extins prin faptele celor care au crezut și au rămas înscrise în text. Ca autor de scrieri cu caracter creștin, „PSALMII REGELUI DAVID” în rime, după „Biblia de la București” de Șerban Cantacuzino, și a cărții „COPILE, TE ROAGĂ”, cu cele două Acatiste în versuri, sunt în măsură să apreciez ce efort de voință și credință îți trebuie să te implici și să scrii asemenea lucrări.
In ultima vreme sunt autori care merg către textele biblice și religioase și rezultatele sunt salutare. Se alcătuiește o bibliografie a mireanului, pe această temă, în care cartea inginerului Mircea Iordache se încadrează cu distincție. La Editura Mirabilis a apărut în anul 2014 o cuprinzătoare antologie de „POEȚI ROMÂNI SLĂVIND DUMNEZEIREA”, îngrijită de o renumită poetă, membră a Uniunii Scriitorilor, Elena Armenescu, din București. Pe coperta de gardă autoarea a înscris un Motto : „poruncă nouă dau vouă: iubiți-vă unii pe alții, precum v-am iubit Eu (Ioan 13-34) și, pe coperta exterioară o emoționantă „Laudă de Nichifor Crainic”: Tu cel ce te ascunzi în eterna-ți amiază/Și lumea o spânzuri în haos de o rază,/metanie, Ție, părinte!”
In prima parte a antologiei sunt incluși 30 de poeți clasici, începând cu Dosoftei, fiind inclus chiar și Eminescu, iară în partea a doua, 22 de poeți contemporani, în ordinea alfabetică. Am lărgit exemplificarea pentru a sublinia un gând. La o eventuală reeditare sau apariție a unei noi antologii, din cartea lui Mircea Iordache, pot fi selectate numeroase fragmente.
Sunt bucuros să scriu că am fost inclus cu o selecție de câteva poeme din cărțile mele, cu un conținut creștin.
Apreciez efortul autorului de a ne reaminti, într-o formă originală, că nu putem sta deoparte în lupta care se duce azi împotriva creștinismului și cum altfel decât citind, înțelegând, deslușind și pentru alții din viețile sfinților. Amintind și rostind rugăciuni vom putea contribui la păstrarea neîntinată a credinței noastre. Cartea mi-a amintit de cuvintele emoționante rostite de tatăl meu, întors pe jos de la Cotul Donului:
„Să-ți pierzi o mână, un picior, să-ți pierzi ochii și auzul, dar să nu-ți pierzi niciodată credința, …că eu, dacă nu aveam credință și nu mă rugam în fiecare zi…nu aș fi fost azi, aici, cu voi!”
Iată cum, chiar și un om simplu își ia rolul de misionar și de apostol! Cu atât mai importantă este asumarea de către un intelectual-inginer a acestei sacre misiuni.
Sunt bucuros să-l simt aproape pe Mircea Iordache în aceste vremuri când tocmai intelectualii lipsesc de la Sfânta Liturghie, duminica, bisericile fiind în continuare pline mai mult cu bătrâne și oameni simpli, săraci și necăjiți…Citesc, în prezent, o carte foarte mare ca dimensiuni „CATEDRA SFÂNTULUI MARE MUCENIC SAVA”, scrisă tot de un inginer, care se spunea la un moment dat: „Pare a se fi produs în ortodoxie o schismă între misiunea sacră și moralitate” vorbind deschis despre abateri, greșeli, lăcomie, păcate din interiorul bisericii prin slujitorii acesteia. Să fie oare aceasta și cauza circumspecției unor intelectuali, față de practica creștină?
Meritul autorului este incontestabil unul didactic de învățătură creștină prin pilde, scurte întâmplări, rugăciuni. Povestirea lor, făcută cu harul povestitorului înnăscut, fac ca acestea să fie ușor de citit și de reținut. Am apreciat multe asemenea pilde: Am selectat povestirea cu un copil care întâlnește preotul, pe care îl conduce spre Iadul lui de pe pământ, propria familie….Din cărțile de școală lipsesc aceste povestiri.
Una dintre cele mai ilustrative, o adevărată dezbatere filozofică despre bine și rău, despre existența lui Dumnezeu este acel strălucit dialog al unui student cu profesorul. Aici autorul atinge punctual maxim al dorinței sale…acela de a înțelege esența lucrului în sine, este în fapt o inedită dezbatere între conținutul și forma Cuvântului, căci dacă un cuvânt are conținut și conținutul acela este de la început introdus de Dumnezeu, ne trebuie credință spre a-l descoperi. Când la sfârșitul dezbaterii, afli că studentul care reușise prin întrebări logice să-l încurce pe profesor, este chiar Albert Einstein, atunci nu rămâne decât să te întrebi: Oare savanții de talia lui Einstein sunt sau nu sunt credincioși, trăiesc cu credința întru Dumnezeu sau fără credință? Răspunsul vine uluitor de limpede: Da. Și, rolul celui care a scris această carte de învățătură capătă lumină, sens și conținut.
Cartea trebuie citită cu atenție și mai ales păstrată la căpătâi. Lumina de la Dumnezeu, pentru întărirea credinței nu intră pe geam, ea nu îmboldește ochiul. Lumina aceasta se formează încet, prin cunoaștere, iar sporirea cunoașterii se face folosind lumina naturală spre a vedea litere, cuvinte, sintagme, rugăciuni și astfel omul va avea un folos care, de la efortul făcut de autor pentru scrierea cărţi și-a asumat o mare răspundere și a dus-o cu puterea sa și ajutorul lui Dumnezeu până în faza publicării, până când tot ce a vrut autorul să arate, vede LUMINA TIPARULUI.
Nu-mi rămâne decât să-l felicit pe autor și să-l susțin cu bună credință ca autor de carte creștină.
Prof pensionar Aurel Anghel, scriitor, Buzău,
membru al Ligii scriitorilor, filiala din Bucureşti (24 august 2015)
CUVÂNTUL AUTORULUI
Vreau să vă spun tuturor că vă iubesc și că-mi pasă de credința în Dumnezeu, ceea ce m-a determinat sufletește și mi-a dat vigoarea spirituală a cerceta viețile unor sfinți și a le reda într-o formă esenți- alizată - poetică, accesibilă curiozității cititorilor.Speranța mea este că vă voi deschide sufletele și ochii, cât și voința de a pătrunde în tainele sărbătorilor creștinești, de a descifra mesajele lui Dumnezeu, de a vă apropia mai mult de EL. |
Asigurați-vă că vă rugați, crezând că Dumnezeu o să vă răspundă.
Fie ca Dumnezeu să vă împlinească aspirațiile de bine!
Fie ca pacea și prospețimea Sfântului Duh să se odihnească în gândurile voastre, să vă călăuzească visele și să vă învingă toate temerile!... Fie ca Domnul să își facă simțită prezența în maniere pe care nu le-ați experimentat niciodată!
Fie ca bucuriile voastre să fie depline, visele să vă fie mai aproape de împlinire și rugăciunile voastre să primească răspunsuri!
Mă rog ca, CREDINȚA să capete noi valențe pentru voi.
Mă rog ca spațiul vostru să se lărgească, și mă rog să pășiți în viață cu ajutorul povețelor preotului sfătuitor.
Mă rog pentru pace, sănătate, fericire, adevăr și iubire nemuritoare pentru Dumnezeu. Mircea Iordache
CU CAPUL ÎN NORI
CUVÂNT ÎNAINTE
Gheorghe CALCAN
Dintru început trebuie spus că titlul volumului surprinde, dacă te gândești că autorul este septuagenar, echilibrat și măsurat în totul. Să fie vorba oare de o provocare cu iz de marketing, ne-am întrebat? Cheia explicației însă, ne-a oferit-o chiar autorul ... sunt baloanele de idei ce-i zboară din cap. Nu-i rău deloc ...! Să prindem deci din trăirile sale! Volumul este proba vocației unui om meșteșugit, care îmbină cu lejeritate cuvinte, expresii, imagini. |
Ca linii de forță autorul ne destăinuie paleta variată a abordărilor sale care va pendula de la Oda neamului său, îndemnul la dragostea de glie, familie, copilărie până la reflecțiile grave și satiră.
Autorul plasează la începutul volumului o parte din frământările sale mai vechi privind capitolul „Propuneri de imn”, dând curs vibrației personale la ideea de patrie. Uneori îmbinările „mărețe”, ce par a prinde ușor din zgura „epocii apuse” se amestecă cu satira la ceea ce e prezent și negativ (Ridică-te române).
Autorul și-a împărțit volumul în secțiuni (Pro pace, Pro eco, Proteste, Dedicații, Omagii ...etc.). Pagina fiecărei poezii este foarte frumos decorată prin imagini, conferind un aspect plăcut lucrării. Versurile curg ușor, cu zburdălnicie copilărească!
În stilul autorului se remarcă uneori alăturarea unor cuvinte apreciate în mod clasic a fi „poetice” de neologismele pragmatismului contemporan. În scrierea versurilor apar câteodată unele formulări tipic livrești desprinse parcă dintr-un referat: „Cu roadele ei și cu semnificația acestui amurg” (Amurg); „La noi nu s-a petrecut nicio revoluție” (Lovitura de teatru). Alteori „narațiunea” poetului pare a fi mai degrabă o simplă versificație (Lozinci de ieri și de azi).
Sunt și versuri scrise în altă etapă a vieții, dar ... și a țării (1980, 1982, 1985 ...) pe alocuri ușor contaminate de „tarele epocii”. Unele reușesc o creionare caustică, devenind un veritabil pamflet al zilei de atunci (în special, Carambol, 1982, dar și Posaca ceață, 1988). Revolta autorului nu are echivoc (Curcubeu sperjur, 1986). Se poate vorbi chiar despre scrierea unei cronici a timpului trăit (Accident nuclear, 1986). Autorului nu-i sunt scăpate elucubrațiile unor „maeștri” ai zilelor de astăzi (Demagogie). În altele sunt evidente unele nuanțe/ritmuri autobiografice (Polei – poleială).
Avântul abordării e extrem de variat, uneori plonjând în lumea fantastică a pădurii, proprie unui univers mirific (Nunta căprioarei), ori în registrul tabloului copilăresc (Capra cu patru picioare). Alte versuri sunt pur și simplu ... frumoase și adânci („De-aș putea aș transforma/ Culorile în oameni/ Și aș picta cu ele:/ Bunătate, Fericire, Iubire/ Creație, Tandrețe/ Toate atributele binelui […] Aș lăsa așa cum sunt/ Zămislirile de geniu:/ Copilul, Mama, Mirele/ Mireasa, Bunicii ...” - De –aș putea). Alteori autorul plăsmuiește imagini extrem de plastice: „Se trage de-o sfoară pe-o coală/ Și lumea sforăie în sală” (Ședință).
Un scurt periplu prin secțiunile cărții ilustrează dezinvoltura tematicii abordate. Secțiunea Proteste dă curs indignării autorului față de ceea ce e grosolan și nedrept, strigând apăsat pe iz de vers popular, doină, baladă, fabulă, „plugușor”.
Urmează Dedicații[le]- poetului Adrian Păunescu, nepotului Sabin, ori altor icoane dragi sufletului său, Omagii[le] „în versuri” foștilor profesori, ori lui Eminescu când statuia de la Cernăuți i-a fost profanată, Osanale[le] studenției, Iașului, femeii, Vrancei, Urături, Mamei, primăverii și mărțișorului, plugușorul în varii ipostaze (Anului 2015, dâmbrocenilor, pensionarilor ce „Ați parcurs epoca tristă de factură ceaușistă”) etc. Pamflete[le] îl deconspiră pe autor ca fiind un anticomunist „introvertit”, dar convins, chemând: „Dacă viața îți e dragă,/ Comunismul îl strivește”, revoltat de „metamorfoza” caracterială: „Ai fost căpitanul –Escu, securist torționar,/ În epoca Ceaușescu, azi ești uns, chiar, general”, cu descrierea sub nuanțe caustice a eveni-mentelor din Decembrie 1989. În versurile sale, îi vom regăsi și pe politicienii de azi, ridiculizați fără menajamente, indiferent de culoarea vremelnic îmbrăcată.
După ce ne conduce în Abstract, Mircea Iordache ne poartă printr-o foarte reușită secțiune de Iluzii extrem de coerentă, cu format unitar al cărui subiect îl constituie iubirea și gingășia perioadei tinereții lui („Aș vrea să fie iar atunci/ Cu mintea mea de-acum/ Să-ți adresez cuvinte dulci” - Aș vrea), sau poate sunt amintiri de când „Soarele, cu umbra-i verde/ Se preface că ne pierde” (Pe alei). Volumul conține în partea finală câteva secțiuni dedicate universului sacru al copilăriei autorului: Poeziile satului („Tu, îmi ești mamă, tată, frați, bunii, străbunii mei uitați!” - Odă satului meu), Cântece dâmbrocene, De familie pentru a se încheia cu un titlu extrem de inspirat, Odă totului meu, cu valoare oarecum testamentară. Mai întâi autorul se definește autoevaluându-se („N-am să mă plâng vreodată cine am fost/ N-am să mă plâng nici cine sunt acum/ N-am cui mă plânge și n-are rost” - Odă totului meu), și dacă „Mai ieri eram tânăr frumos/ Iar, acum, asfințitul îmi vine? (Nu am știut de al vieții apus), el este în mod indubitabil cel ce poate fi definit Câștigătorul, pentru că: „N-am griji pentru vreme și lume/ Mai bine să râd de tot ce-i urât, ...” (Cu capul în nori).
Grosso modo, volumul domnului Mircea Iordache ne apare ca o lucrare cu nuanțe autobiografice, ca o ilustrare a personalității sale cu tot ce a gândit, cu tot ce a crezut, cu evaluările și poziționările sale. El își povestește viața și trăirile în versuri. Volumul conține ode, amintiri, colinde, pamflete, cu popasuri în farmecul copilăriei, frumusețea naturii, măreția vieții, sentimentul iubirii și alte multe petale smulse universului existențial. Unele din versurile sale sunt reluări, altele adaptări ori reveniri asupra unor creații mai vechi. Stilul curge ușor, neinhibat, precum inocența copilului, cu simplitatea de vers a baladei ori cu adresabilitatea directă al urăturilor, cristalizându-se în varii ipostaze. Sinceritatea și puritatea reies pretutindeni din versul scris.
Mircea Iordache devine un excelent model ce umple frumos etapa unei vârste pe care prea mulți o irosesc steril. Cunoscându-i preocupările, fiind descendenții aceleiași zone natale, ne bucurăm de realizările Domniei Sale, îl felicităm, urându-i sănătate, spor și de e posibil ... noi concretizări!
Volumul CU CAPUL ÎN NORI ne apare ca fiind o invitație de a-l cunoaște pe Mircea Iordache! Să o onorăm, deci!
Prof. univ. dr. Gh. Calcan.
CUVÂNTUL AUTORULUI
Chiar dacă vorbim de cuvinte „meșteșugit” așezate, din „constelația” laică, se cuvine ca în „ante-camera” lor, să mulțumim Providenței pentru puterea ce ne-o pune în minte și-n brațe, pentru puterea de a crea ceva, din experiența de viață căpătată și a o transmite urmașilor.
Nu știu dacă a fost o joacă de-a cuvintele, de-a gândurile, de-a versurile, știu doar că am pus, în aceste eseuri poetice, sufletul meu, uneori mai cald, alteori mai rece și având conștiința curată că am dorit să fac semenilor un „petec de cer” al credinței în bine.
Am dat sfaturi de bine, pentru neamul meu, prin imnurile și odele inserate în carte, am militat pentru pace, pentru natură, am elogiat sau omagiat acolo unde am considerat de cuviință, am slăvit sfânta familie, am urat de bine prin colinde, am prezentat graiul satului meu, am folosit pamfletul pentru ridiculizarea anumitor „personalități” sau a unor fenomene sociale, mi-am adus autocritici prin capitolul „Odă totului meu”. Ca o autoapreciere a interesului, față de acest sistem al meu de comunicare, am luat un titlu simbolic, mai mult din considerentul de a vă incita să vedeți cum îmi stă cu capul în nori, ce fluturi îmi zboară din țeastă, deci titlul este „Cu capul în nori”, pentru care i-am prins pe copertă un om din al cărui cap sunt înălțate baloane, care, în cazul meu se vor baloane cu idei poetice, care se înalță dincolo de „nori” și nu baloane de săpun care se sparg la prima adiere de vânt, dar chiar și baloanele de spumă au clipa lor de trăire în eternitatea vremurilor, mai ales atunci când reprezintă semințe ale viitorului. Cum bine spus-a Eminescu în „Scrisoarea I”: „Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii, E stăpânul fără margini peste marginile lumii...”, orice infinit mic, nu înseamnă că-i nimic, ci poate fi un germen de viață, de trăire, de viitor, totul este să știm dacă se transformă în bine sau în rău, spre a-l dirija pe calea cea bună, așa cum rezultă și din cele câteva versuri, dintr-un eseu, pe care le prezint mai jos:
Vedem cum cresc baloane colorate,
cu frumuseţea unor curcubeie,
Ne place să vedem cum cresc
minunile şi se-nmulţesc!
Suntem copii cu mâna-ntinsă
spre cerul plin de căi lactee,
Ce trist că nu distingem
baloanele ce ne-amăgesc!
Sunt sigur că vei realiza cititorule, că e mai greu a scrie versuri adevărate, decât să ai bunăvoința a le citi și a le înțelege.
Efortul meu îl roagă pe efortul tău să funcționeze, iar eu, numai pentru bunăvoința de a te „apleca” asupra versurilor mele îți mulțumesc, cam la nivel de „sărut mâna, conașule!
Cu mult respect.....Mircea Iordache
IMAGINI - LANSARE DE CARTE – 17. X. 2015
„CREDINȚĂ ȘI APOCALIPSĂ ” și „CU CAPUL ÎN NORI”
Prezidiul lansării de carte, în satul Dâmbroca |
Atena Bratosin Stoian, apreciază cărțile |
|
---|---|---|
Tanti Măndița primește autografe |
Liliana Șerbănică, primește autografe |
După prezentarea de carte, în curtea grădiniței a fost organizatun spectacol cu o forma ție și cu Atena Bratosin Stoian |
Întâlnirea fiilor Dâmbrocei (17-10 - 2015)
văzută de peste ocean de Părintele Protopop Constantin Alecse
Los Angeles, California, USA - Duminică 18 Octombrie, 2015
Mult stimate dle ing. Iordache,
În primul rând, bine v-ați întors acasă, sau cum spuneți DV. „...mi-am revenit...”
În rândul II, vă mulțumesc din suflet pentru toate informațiile ce mi le-ați împărtășit, și mie, privind ÎNTÂLNIREA FIILOR DÂMBROCII (17 OCTOMBRIE, 2015). Un material plin de amintiri, emoții și multa încărcătură duhovnicească.
Nu vreau să vă flatez (flatarisesc) însă DV. sunteți - POATE CEL MAI ÎNDREPTAȚIT - nu numai CETĂȚEANUL DE ONOARE AL SATULUI DÂMBROCA, ci sunteți cu adevărat EROUL SATULUI DÂMBROCA.
Nu cred că vreunul dintre noi, Dâmbrocenii (fie chiar Părintele Prof. I.G.Coman, scriitorul Radu Voinescu, cântăreața de muzică populară Atena Bratosin Stoian, prof. Constantin Enuş, inclusiv subsemnatul, etc... (păstrând însă o pioasă memorie tatălui DV., dl Nicolae Iordache!), am contribuit atât de mult, sau poate cât s-ar fi cuvenit, cât ați contribuit DV., la afișarea pe mapamond a SATULUI DÂMBROCA. Felicitări, și vă mulțumesc din tot sufletul în memoria fiilor, și a înaintașilor Dâmbrocei, trecuți la veșnicie.
Mi-aș permite să spun că, dacă mi-ar fi adresată întrebarea, cum definesc eu Dâmbroca, în două ( 2) cuvinte, aș răspunde categoric (priviți-l pe...) MIRCEA IORDACHE, și veți descoperi Dâmbroca... (vă citez: Dâmbroca, și capitala ei ROMANIA). Știu că numai cei care au vizionat videoclipurile savurează/înțeleg referința.
Dv., dle ing. Iordache, sunteți fenomenal, și nu aș dori să se creadă că folosesc inutil CUVINTE MARI. Sunt foarte sincer în această evaluare. Vă mulțumesc în numele fiilor Dâmbrocei.
Revenind la subiectul ÎNTÂLNIREA FIILOR DÂMBROCII (2015), mi-aș permite să fac câteva comentarii personale (de aici pe peste Ocean!!!), concluzii în urma materialelor (pe care mi le-ați trimis în 8 fișiere, și confirm primirea lor!...) și postate pe FACEBOOK, pe care ați făcut-o pe soteul Satul Dâmbroca, și pentru care din suflet, Vă mulțumesc, fiindcă astfel m-ați salvat de muncă și obligația mea de pentru postare.
Credeți-mă că, și prin www.facebook.com Dâmbroca este evaluată la justa ei valoare. Dacă cercetați FACEBOOK-ul, veți găsi numai 2-3 siteuri privind satele din România (Satul Ardelean..., etc).
În afară de dragostea, dăruirea, și promovarea, prin scris și cuvânt - Monografia satului, dedicațiile poetice, etc! -, inginerul Mircea Iordache – am descoperit eu – este și un distins lider (organizator, conducător, și moderator) de grup/comunitate, care știe să conducă cu profesionalism, eleganță, modestie, dar și acțiune autoritară (controlul) al unei întâlniri/ședință, fie ea chiar și informală. Este evident acest fapt din fotografii și videoclipuri.
Programul zilei, a fost excepțional pregătit, detaliat și comentat:
Activitatea sportivă în satul Dâmbroca
Frumoasă prezentare a celor 2 echipe ale piticilor sportivi (speranța #1 și #2!), a seniorilor, și frumosul interviu cu inimosul patron al sportului Dâmbrocean/Săgeata a fost la înălțime. Iertați-mă, însă la capitolul SPORT, sunt repetent din prima.
M-a bucurat însă revederea cu Nicușor (colegul meu, și fratele DV., mai mic) pe care l-am recunoscut în variate imagini, din cadrul evenimentului)
Deschiderea programului cultural
V-ați prezentat academic. Ați accentuat rostul acestei întâlniri, și ați prezentat impecabil agenda. Tonul dă muzica. Mi-a plăcut că ați accentuat faptul că această întâlnire anuală a fiilor Dâmbrocei este o ÎNTÂLNIRE FRĂȚEASCĂ (fără vreo patentă politică. Cred că participanții „au avut urechi să audă”, și ochi să înțeleagă). Nu știu cât de mulți au savurat succinta prezentare a lucrării CREDINȚA ȘI APOCALIPSĂ, însă trecere (ce ați făcut-o către punctual #3 – Prezentare de carte) mi s-a părut extrem de avenită și tranzitorie.
Prezentarea de carte
În afară de referința avenită, la Monografia Dâmbrocăi, profesorul dr. Gheorghe Calcan a fost la înălțime. Într-adevăr are și veleități de critic literar. Poate că și, de aceea, scriitorul Radu Voinescu nu a participat la întâlnire, teama de completivitate. Prof. Gheorghe Calcan a fost absolut la înălțime. Cred că este foarte inteligent, cu o minte analitică, și o memoria de elefant.
V-a portretizat, pe DV., și lucrarea „CU CAPUL ÎN NORI”, la justa valoare. Să fiți mândru de o asemenea prezentare, fiindcă, consider eu, este un fel de încununare a multiplelor DV. calități, scriitoricești, și cu siguranță a valențelor poetice (cum spunea prof. Calcan, nu sunteți un Eminescu, Alecsandri sau Coșbuc, însă, interpretarea, din spusele sale, pare-se că sunteți pe treapta a 4-a a creațiunilor poetice (cu siguranță, pe LOCUL I, MIRCEA IORDACHE, DÂMBROCEANUL).
M-a surprins plăcut vestimentația elegant a marii majorități a participanților, în special doamnele și domnișoarele. Cinste Dâmbrocăi.
Dacă mă întrebați sincer, CENTRUL (sau ESENTA) întâlnirii fiilor Dâmbrocăi 2015 a fost LANSAREA DE CARTE. Un 10+ Prof. Gheorghe Calcan pentru prezentare. Felicitări!
Prezentarea de disc muzical
Vedeta Atena Bratosin-Stoian. O mare cântăreață de muzică populară românească, compozitoare și interpretă. Un adevărat AMBASADOR al Dâmbrocăi, în România, și peste graniță. Prezentarea mi s-a părut puțin comercială, însă avenită. Ce altceva putea să spună în prezentarea propriului disk. O îndrăgim, o ascultăm cu mult drag, și să ne trăiască.
Cuvântul primarului comunei Săgeata - dr. Sorin Tănase
Dr. Sorin Tănase, primarul Comunei Săgeata, care a prezidat această întâlnire, și-a împlinit rolul de politician, și conducător comunitar. Un discurs tipic, cu mesaj politic. Un om prezentabil, și simpatic, tipic politicienilor tineri din România. Are suficient timp pentru a deveni versat în ale politicii românești, tipice vremurile noastre. Cât privește prezentarea DIPLOMELOR DE CETĂȚENI DE ONOARE, pentru unii participanți la întâlnire, 2 comentarii (1) – Trebuiau tipărite din timp acele diploma, cu antetul primăriei, insigna oficială, personalizarea, etc… să nu se lase impresia de (DOCUMENT GENERIC), ce urmează a fi autentificat ulterior. Mi s-a părut cumva neavenit faptul că, era vorba de acordarea unei astfel de DIPLOMA DE CETĂȚEN DE ONOARE (nu știu cărui concetățean), DV. v-ați oferit să returnați DEPLOMA CE VĂ FUSESE ACORDATĂ în favoarea nu știu cărui concetățean (ceea ce însemna că pe acea coală de hârtie nu era tipărit nici un nume), și gestul Atenei, că „CEEA CE-I ÎN MÂNĂ, NU-I MINCIUNĂ”, mi-a lăsat impresia de ACAPARARE (cine poate!), mi-a zburat mintea la ceea ce se întâmplă acolo, în România, cu RETROCEDĂRILE…sper că sunt greșit, sau poate nu am înțeles eu bine),
Atentie cânta Atena Bratosin Stoian
Atena Bratosin-Stoian este un „monstru sacru al muzicii populare românești”, un adevărat Ambasador al Dâmbrocăi.
Din confesiunile sale înțeleg faptul că este un adevărat patriot, care de-a lungul carierei sale folclorice, asta a făcut, și-a perfectat repertoriul pe această tematică, iar în ultimii ani și-a complimentat palmaresul său și cu muzică religioasă.
Mi s-a părut puțin cam activistă (ref. la pr. Milea, și ceea ce se întâmplă în bucătăria arhiepiscopului Buzăului, dedicații părintelui Arsenie, încă ne-canonizat, etc… - personal cred că va fi canonizat în curând…!), însă, pare-se că astfel de fenomene sunt la modă în România de astăzi.
Oricum, în cadrul programului artistic ce l-a susținut afară, a fost absolute la înălțime. O felicit și eu din tot sufletul.
Din imagini, dar și din videoclipurile programului cu Atena, am constatat că avem o Dâmbrocă paralelă: (a) Cea în care ne-am născut, și am trăit noi acum 40-50 de ani în urmă, și b). Cea în care s-au născut, și trăiesc ei (generația de astăzi), cu blue-jeans, telefoane celulare, îmbrăcămintea lejeră, de zi cu zi, grătar, gazon, cort mobil, mese, semnare de autografe, etc…, totul absolute normal, la un târg de lansare de carte…
Formația artistică, condusa de Marcel Ghiță
Nu prea am multe de comentat. Orchestra, este orchestră. Au făcut și ei, băieții, ce au putut. Solistul, care sunt sigur că este proprietarul orchestrei, a dat și el ce a putut mai bine. Oricum, nu putem compara „merele cu perele”. Pe vremea noastră erau: acordeonul, țambalul, vioara, taragotul…etc., astăzi, în vremea globalismului absolut, avem boxele de difuzare, amplificatoarele, pianul-zis-clape, etc…astfel ca să lăsăm impresia că avem de-a face cu o orchestră, și câte un solist/solistă, care nu mai știi dacă este LIVE (adică vocea sa), sau înregistrări precedente.
Oricum, felicit Dâmbroca pentru faptul că are și ea o formație artistică, în afară de multe alte împliniri, din toate punctele de vedere.
CONCLUZII:
Domnule ing. Mircea Iordache -
Ceea ce ați realizat DV., și cu prilejul acestei întâlniri a fiilor Dâmbrocăi (2015), va fi un addendum la Monografia satului. Regret că nu am putut să fiu alături de DV., nici de această dată. Sperăm pe viitor, așa după cum a afirmat și dl. Primar, să-mi revizitez și eu satul în care m-am născut acum aproape 65 de ani în ură, SFÂNTA DÂMBROCĂ.
Știu că vă așteptați la o participare mai amplă la această întâlnire (2015), însă, cu o participare, așa cum reiese din fotografii, și videoclipurile prezentate, eu, de aici, de peste Ocean, consider că evenimentul s-a bucurat de un răsunător succes, și meritul vă aparține în deplinătate, dle ing. Mircea Iordache. Să ne trăiți, și virtual să ne păstoriți satul Dâmbroca, întru mulți și fericiți ani.
Cu profund respect, Protopop Constantin Alecse
Sfârșit de an 2015 și început de an 2016, preocupări pentru filmarea unor secvențe din cartea autobiografică a Părintelui Protopop Constantin Alecse, „IMIGRANT PRIEST″,. Mi-a revenit misiunea de a procura unele costumații și de a aranja un contract pentru cazarea și masa echipei de filmare și actorilor. Mă aștepta un mare obstacol, pe care sper că l-am trecut cu brio.
În fotografia din acest poster apar tinerii căsătoriți Constantin și elena Alecse |
Preotul Imigrant 2016 (Trailer cu efecte sonore) |
---|
Scene din filmul "PREOTUL IMIGRANT" - Preot protopop Constantin Alecse in " The Immigrant Priest" - O prezentare sumară a copilăriei preotului protopop Constantin Alecse, în timpul anilor 1951-1965 |
---|
„Am cinstea astăzi să vorbesc de-o carte,
Ce merită din plin s-o port la căpătâi,
Că-n ea-i privită viața unui creștin aparte,
Credința-i păstrată cu dragostea dintâi.” (MI)
Mircea Iordache pe platoul de filmareîn curtea lui Enache Dedu |
Dan Iordache, Diana Busuiocși cățelușul Cașcaval |
---|
Trupa de actori, regizorul (Cu șepcuță albă este Diana Busuioc), În dreapta se află Marius Neacșu,realizator de imagine |
Regizoarea Diana Busuioc și câțiva actori,pe platoul de filmare |
Actrița în rolul milițianului – Victoria Dicu(în brațe cățelușul Cașcaval) |
|
---|---|---|
Miliția în acțiune |
Pregătirea căsătoriei cu Victoria Dicu |
Mulțumirile mele/Mircea Iordache
Încă nu mă dezmeticesc din ce mi s-a întâmplat în perioada 6-9 mai, când s-au făcut filmările în satul nostru, Dâmbroca, pentru filmul PREOTUL IMIGRANT. Cerul, plin de nouri și pete de senin, se învârtea deasupra capului meu. Mă aflam în stare de imponderabilitate și parcă pluteam printre îngeri. Pot spune că acele trei zile mi-au adus atâta fericire cât zece ani din viață. Satisfacția mea majoră a fost reușita filmărilor, pentru care meritele mele nu sunt mari, căci am făcut doar ceea ce trebuia să fac, să ascult de doleanțele regizorului și să asigur condițiile minimale de filmare. Dacă o iau pe linia derulării pregătirilor și filmărilor vin să mulțumesc:
• Lui Dumnezeu, că ne-a luminat calea acestor realizări, ne-a dat sănătate să le putem duce la capăt cu succes și nu în ultimul rând, ne-a dat vremea după placul aparaturii și acțiunilor de filmare;
• Părintelui Protopop Constantin Alecse, că de la începutul încercărilor mele de a reda satului măreția ce o merită, mi-a fost alături mai ceva decât un frate, contribuind substanțial la cartea monografică a satului, apoi prin realizarea cărții autobiografice Preotul Imigrant și mai ales pentru punerea pe peliculă a fantasticelor Prea cucerniciei Sale trăiri;
• Distinsei doamne Diana Busuioc Angelson, pentru acceptarea acestor filmări, cât și pentru calitățile cu care m-a fascinat: înaltă ținută artistică, bun dirijor al scenelor de filmare, mare bunătate sufletească(până și tonul ridicat degajă bunătate), afecțiunea pentru animale, ungerea trupului cu regim alimentar lacto-vegetarian și, și, și......nu în ultimul rând credința în Dumnezeu;
• Directorului de imagine Marius Neacșu, pentru valoarea incontestabilă ca realizator de imagine, pentru inovarea scenariilor în situații problemă, pentru modestia și bonomia cuvântului și, poate că pentru multe alte calități pe care eu nu le cunosc;
• Domnului Marius, sunetistul, pentru atenta captare a sunetului și implicarea în găsirea soluțiilor optime, cât și pentru comportarea exemplară, colegială, prietenoasă;
• Domnului Dragoș, asistent cameraman, pentru efortul de memorie la anunțarea scenelor, pentru calități de socializare foarte frumoase, pentru dăruirea în derularea acțiunilor;
• Domnilor actori: Victoria Dicu, Julieta Georoiu, Georgeta Marin Vîlcu, Petru Georoiu, Georgeta Stoian, Minioneta Georoiu, Maria Georoiu, Ruxandra Maximeasa, Ionel Georoiu, Alex Balaita, Andreea Marin, Cristine Hambasanu, Dorin Enache, Alexandru Dumitru – pentru dăruirea în această frumoasă misiune artistică, pentru bonomie și degajarea unei atmosfere de frumoasă prietenie;
• Actorilor figuranți: Enache Dedu, Mădălin Lalu, Dragoș Lalu, Dan Iordache, Atena Bratosin Stoian (care a și interpretat o priceasnă, acceptată pentru cuprinderea în film), Crista Angelson, Liliana Șerbănică, Ion Stanciu, Nicolae Crăciun, Nicu Toma, Nicolae Petre.;
• Elevilor Școlii Generale din satul Dâmbroca pentru ținuta
comportamentală și suportarea stresului generat de repetarea scenelor;
• Mulțumesc domnului Aurel Lalu și întregii sale familii pentru dăruirea cu care s-au dedicat evenimentelor, acordând ajutorul în procurarea costumației și în serviciile din locațiile de filmare;
• Domnului Nicu Crăciun, doamnei Marcela Crăciun și familiei lor, pentru ospitalitatea cu care am fost primiți și sprijinul în asigurarea condițiilor de ordine în platourile de filmare;
După cununia religioasă în fața bisericii, și figuranții: Liliana Șerbănică, Dan Iordache, Ion Stanciu, Atena Bratosin Stoian și fiica Crista-Sophia, a Dianei Busuioc |
||
Scena careului, cu excluderea din organizația de pionieri a lui Constantin Alecse |
• Domnului Enache Dedu și nanei Mărioara Dedu, pentru deosebita înțelegere și suportarea stresului din ograda familiei lor. Poate că ajutor discret au adus și fiicele lor Eugenia și Mariana;
• Fiului meu Dan Iordache pentru deosebitul sprijin în derularea
acțiunilor;
• Soției mele, Rodica Iordache, pentru înțelegerea evenimentelor și sprijinirea morală;
• Mulțumesc fratelui meu Nicușor Iordache, cumnatei Mia Iordache, nepoatei Nicoleta Mușat, pentru găzduire pe parcursul preocupărilor mele de asigurare a condițiilor de filmare și pentru procurarea unor recuzite;
• Mulțumiri aduc domnului Ion Stanciu, căci mi-a fost aproape în toate deplasările în satul Dâmbroca, sprijinindu-mă cu transportul și în rezolvarea unor probleme legate de cartea monografică și de filmări. Este de o ospitalitate remarcabilă.
• Mulțumesc și d-nei directoare Liliana Șerbănică, pentru implicarea în mobilizarea colectivului școlii și elevilor și pentru situarea în fruntea acțiunilor de organizare a locației școlii pentru filmare.
• Oamenilor care au dat ajutor în locațiile de filmare: Vasile Oprea, Neculai Florea, Nicolae Petre, Jenica Toma, Corelian Toma;
• Sătenilor care au asistat la filmări și care au dat un aer de sărbătoare în locațiile de filmare;
Dacă am scăpat din vedere să mulțumesc cuiva, îmi cer iertare.
Dragii mei dâmbroceni să fim mândri că CINEVA acolo sus ne iubește și ne-a întins o mână cerească, ca urmare a rugăciunilor Părintelui Protopop Constantin Alecse, prin divina doamnă Diana Busuioc Angelson, împreună cu o echipă de actori valoroși, pentru a aureola satul cu bunătate și credință.
Acceptați această mână întinsă și mulțumiți lui Dumnezeu prin contribuția fiecăruia dintre dumneavoastră la bunăstarea, înfrumusețarea morală și materială, la formarea copiilor întru cinste și credință în Dumnezeu!
Cu nețărmurită dragoste, Mircea Iordache
„Unele visuri ne vin din viitor, ca niște destine, Sunt icoane de visuri ale timpului care vine.” (MIOR)
SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ, LA DÂMBROCA PESTE SAT(2 - 8 mai 2016)Săptămâna luminată-n luna mai a luminat, Nori cerniți, vânturi și ploi, la comandă au plecat, Sub cupola de albastru, ciocârlii cântau în zbor, Ecranul Enache Dedu, din ograda-i fermecată, Zarva mare din ogradă se auzea până-n drum, Ziua a doua, mai frumoasă, la Sfânta Biserică, |
S-au filmat și alte scene în biserică și-afară, A fost scumpă și Atena, că obolul și-a adus, La cimitirul din sat, pe o vreme mohorâtă, Ziua a treia, la școală, cu pionieri, la careu, Explicându-le „credința‟ că religia prostește, „Ia ieși Constantin Alecse, dar cine te crezi tu, mă, Astăzi Constantin e bine, a ajuns chiar mare preot, Diana Busuioc Angelson, ne-a uimit cu-a sa prestanță, |
CUGETĂRI CREȘTINELUMINA CREDINȚEI
|
Sunt fascinat de viețile sfinților părinți și de puterea lor vizionară, de credința lor curată în Dumnezeu, de misi-onarismul lor, de puterea lor de a învinge vocea ateis-mului, de sacrificiul suprem pentru susținerea credinței în Dumnezeu.Valul acesta m-a cuprins și pe mine, și încerc prin scrierile mele să-l transmit mai departe prin difuzarea a câtorva opere de creștinism – ortodox, prin scris, cât și în virtual (prin site-uri)
|
---|
Ca un corolar al acestor amintiri am conceput și realizat cartea PUTEREA CREDINȚEI, în trei volume, dintre care lumina tiparului au văzut-o: Vol I – Printre îngeri și demoni, și Vol II – Misionarul, urmând la rând Vol III – Culisele vieții pastorale.
Am făcut un popas pentru a culege și pune într-o carte, o seamă de axiome, de citate și istorioare pilduitoare pentru credința creștin-ortodoxă. Cartea se întitulează CUGETĂRI CREȘTINE și o consider balsam al sufletelor creștine.
Menționez că în preocupările mele am fost și sunt sprijinit de Mircea Iordache, consăteanul, împreună cu care am realizat și cartea monografică a satului nostru natal, Dâmbroca.
Mă consider binecuvântat de Dumnezeu să pot desfășura această activitate creștinească, de punere la dispoziția semenilor a unor cunoștințe creștin-ortodoxe, căci în aceste vremuri în care anticristul își bagă, tot mai mult, coada în conștiința omenească, numai bisturiul cunoașterii poate opera disfuncțiile "organului" suflet.
Doresc ca învățămintele care se desprind din această carte, CUGETĂRI CREȘTINE, să fie făclii de lumină, lumânări, care să arate prezența lui Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu este lumină în cel care aprinde o lumânare, iar cel care aprinde o lumânare se arată iubitor de lumină, adică de Dumnezeu.
Recomand să aprindeți aceste lumânări-învățăminte și să vă umpleți de iubirea lui Dumnezeu. Apoi, lumina voastră să lumineze mai departe, în timp și în spațiu, asupra oamenilor, încât ei să vadă faptele cele bune și să-l slăvească pe Dumnezeu.
Fie ca puterea noastră să fie puterea iubirii, acea putere care moare în fiecare zi pentru a renaște în viețile altora.
Cred că și această carte va aduce LUMINA CREDINȚEI în inimile și sufletele cititorilor, ceea ce le doresc din tot sufletul (Pr. Protopop Constantin Alecse)
LUMINA DIVINĂ A CREATIVITĂȚII
Mircea IORDACHE
Doamne, primește și de la mine stăruința de a mă pleca în rugăciune, prin astă carte de cugetări creștine, prin cuvintele de slavă pentru Tine!
Am fost binecuvântat să am parte, de o colaborare cu un adevărat frate, să putem pune cuvânt lângă cuvânt, de la sfinți părinți, de la Duhul Sfânt.
Axiome, istorioare, citate creș-tine, le-am adunat să transmitem în lume, credința Cartea CUGETĂRI CREȘTINE, cuprinde trei capitole:
CAPIT. I - AXIOME ALE UNOR TEOLOGI, DUHOVNICI ȘI GÂNDITORI CREȘTINI;
CAPIT. II - ISTORIOARE RELIGIOASE, DIN CĂRȚILE PILDUITOARE (Pr. Iosif Trifa și Pr. Valeriu Dobrescu);
CAPIT. III - CITATE DIN MĂRTURISITORI ȘI DUHOVNICI,
DIN TEMNIȚELE COMUNISTE (Pr. Arsenie Boca, Pr. Nicolae Steinhardt, Pr. Dumitru Zamisnicu, Sf. Nicolae Velimirovici, Valeriu Gafencu, Petre Țuțea, Pastorul Richard Wurmbrand, Mitropolitul Antonie Plămădeală, Mitropolitul Bartolomeu Anania, Arhimandritul Arsenie Papacioc, Pr. Ilie Cleopa, Pr. Prof. Dr. Academician Dumitru Stăniloaie, Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa, Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu, Pr. Roman Braga, Pr. Daniel Sandu Tudor). Am completat, în spațiile libere cu citate personale din propriile poezii cu caracter creștin-ortodox.
Mulțumesc Părintelui Protopop Constantin Alecse, pentru alesele sfaturi și încurajări, mulțumesc familiei și prietenilor pentru înțelegere și încurajare. Mulțumesc, anticipat, cititorilor binevoitori, a aprecia eforturile autorilor acestor culegeri de citate, axiome și istorioare creștine și le adresez rugămintea de a transmite mai departe, copiilor și nepoților, învățămintele care le deduc din această carte, pentru păstrarea vie a credinței creștin-ortodoxe, pentru păstrarea Luminii Divine a Creativității!
LUMINA DIVINĂ A CREATIVITĂȚIIDumnezeu a creat cerul, luna, soarele, pământul
|
Cel care-i creativ ține sub lupă spectacolul terestru,
|
SĂGEATA – ZBOR PRIN VREMURI – PAGINI MONOGRAFICE
Zbor prin vremuri
Viitorul nu poate fi rupt de trecut și prezent,
E continuitate – eternitate cu pas emergent,
Suntem efemeri, zburători prin vremuri,
Trăim doar momente, poate, lacrimi de nori.Străbunii, bunii, părinții, au avut mult alean,
Astăzi, să îi slăvim că ne-au păstrat ca neam!
Nouă ne revine menirea pentru continuitate,
Ca urmașii să-i creștem în pace și demnitate.Urmașii, urmașilor, urmașilor noștri, să poată
A păstra neamul nostru pe a timpului roată.
Să le lăsăm o zestre, cu ai credinței sâmburi,
Să poarte Săgeata, în „Zbor prin vremuri!” (MIOR)
CUVÂNT ÎNAINTE
Pr. Protopop Constantin ALECSE
În 2013 se lansa cu mult succes "Monografia satului Dâmbroca - Curcubeu peste timp", rodul muncii asidue a d-lui ing. prof. Mircea Iordache. Apariția acelei lucrări a fost o necesitate. Așa a simțit autorul, născut în Satul Dâmbroca, și un bun cunoscător al locuitorilor satului natal, al evenimentelor și greutăților acelui sat, începând cu perioada interbelică, vremurile triste ale comunismului și mai apoi schimbările din 1989 până astăzi.
Monograful satului, în urma cercetărilor la fața locului și a interviurilor cu localnicii, a reușit ca lucrarea sa de pionierat "Monografia satului Dâmbroca” să devină ca o lucrare de referință și pentru celelalte sate din Bărăganul liniei Buzău-Săgeata-Banița. Acum aproape 2 ani, dl. ing. Mircea Iordache mi-a împărtășit vestea că Primăria Comunei Săgeata l-a abordat personal cu rugămintea de a se implica în tipărirea unei Monografii a Comunei Săgeata. Nici că ar fi fost posibil să se găsească o altă persoană mai competentă, și cu o vădită experiență, de a întocmi o nouă lucrare, o lucrare mult mai complexă, o monografie a unei întregi comune, „SĂGEATA, ZBOR PRIN VREMURI, PAGINI MONOGRAFICE”.
L-am felicitat. Mi-am imaginat cât de greu va fi jugul pe care de bunăvoie l-a acceptat. - Se angaja la o lucrare de loc ușoară. L-am încurajat bine, știind că numai domnia sa, bine știind, cu dedicație și sârg, va reuși să înfăptuiască o asemenea lucrare extrem de diversă ca teme, conținut, întindere (număr de pagini), profunzimea cercetării şi a cunoașterii așezărilor și sătenilor. Lucrarea este acum „gata de tipar”. Monografia de față este rezultatul unei activități de cercetare, la fața locului, mai bine de un an de zile, cu normă întreagă, zi de zi. O cercetare cu sudoare, cu dăruire, cu dragoste de semeni, în care sunt punctate rolul agriculturii, educației, al culturii și tradițiilor populare ale cetățenilor din toate satele amintite. Temeinicia acestei lucrări trebuie punctată, fiind un produs al documentelor argumentate cu statistici importante din arhivele instituțiilor publice ale satelor, cu interviuri cu unii oamenii de seamă ai satului, oratori născuți și cu profund simț al umorului, unii octogenari și nonagenari, martori oculari ai acelor vremuri, cu vechi cântece românești și tradiții legate de toate etapele vieții omenești, cu specifice caracteristici lingvistice, port, textile, broderii, mobilier, ceramică și alte obiecte etnografice. Fotografiile vechi completează broderia lucrării, oferind cititorului o imagine completă și interesantă privind viața satelor amintite.
Împărtășesc întru totul gândurile autorului lucrării care se mărturisește de la început că s-a simțit onorat de propunerea de a fi autorul unei asemenea lucrări de referință, dar a fost și foarte îngrijorat fiindcă știa prea bine sacrificiile personale, la vârstă octogenară, ce muncă minuțioasă de documentare avea să presteze, în cercetarea minuțioasă în primul rând a arhivelor primărie și bisericilor satelor amintite, apoi lucrările de referință ale altor monografi buzoieni, diferite schițe, hârți, fotografii, etc.
În final, autorul respiră ușurat, punând punctul pe „i”: „Oricum, analizând lucrarea, consider că e o carte bună, care descrie trecutul și prezentul comunei Săgeata și care poate fi un frumos ghid pentru viitorii monografi ai acestor plaiuri Mirifice”.
Cartea de față rămâne deci chezășia viitorului, pentru generațiile care vor veni după noi. Informațiile cuprinse în acest „document istoric” vor deveni obiectul studiilor de cercetare, pentru generațiile viitoare, și zid de apărare și prezervare în timp, într-o societate în care stilul de viață, și cadrul socio-politic, globalist, este într-o perpetuă schimbare.
Așadar, iată că plănuirile incipiente, după un an și mai bine de muncă asiduă a d-lui ing. Iordache, acum dau roadele muncii, vrednice de toată admirația.
În încheiere, împărtășind gândurile cititorilor, se cuvine să-i mulțumim autorului, ing. Mircea Iordache, și autorităților primăriei, care au făcut posibilă apariția acestei monografii, într-un glas să rostim cuvintele scripturistice că: „Vrednic este lucrătorul de plata sa”. Monografia „Săgeata - Zbor Prin Vremuri - Pagini Monografice”, are o expunere binemeritată în virtual - www.comunasageata.com. Pentru corecturi și eventuale completări, la ediția virtuală, sunteți rugați să contactați administratorul site-ului.
Ca slujitor al bisericii drept măritoare, sub oblăduirea căreia s-au aflat moșii și strămoșii acestor plaiuri, Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să reverse har și pace din plinătatea Harului cel Veșnic al Preasfintei Treimi spre sănătate, ajutor și mântuire, tuturor viețuitorilor satelor comunei Săgeata, iar celor plecați la veșnicie să le facă odihnă în corturile drepților, în Împărăția Sa cea Cerească. Pr. Protopop Constantin Alecse (fiu al Comunei Săgeata)
CUVÂNT DE RECUNOȘTINȚĂ
(Mircea Iordache)
Inginer Ion Anton |
Cuvine-se să mulțumesc, în mod deosebit, sponsorului, Părintele Protopop Constantin Alecse, pentru mărinimia sponsorizării, cât și pentru dragostea pătimașă ce o poartă satului natal Dâmbroca, dar și satului Săgeata (satul natal al mamei Prea Cucerniciei Sale, Anica Alexe).Mulțumesc din suflet D-lui Inginer Ion Anton, pentru atașamentul față de acest proiect monografic, sponsorizându-l cu o sumă importantă. Domnul inginer este un apropiat de suflet al subsemnatului, un inginer chimist foarte valoros, care a funcționat ca director în profilul profesiei, în țară și în mod deosebit în Iași, pentru a fi mai aproape de comuna natală, Hermeziu, din județul Iași - www.ion-anton.comCuvine-se să mulțumesc domnului Primar al comunei Săgeata, pentru ideea de realizare a cărții și pentru strădania de a-mi asigura bune condiții de cazare pentru investigații. |
---|
CUVÂNTUL AUTORULUI
(Mircea IORDACH)
Am căutat comorile trăirilor, de-a lungul vremurilor, pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu, ale comunei Săgeata, să le cuprind în carte și, într-o măsură, cred că le-am găsit.
Nu am pretenția că am cuprins toate aspectele, și nu încerc să mă justific, am făcut și eu ce am putut, în funcție de ceea ce am obținut: de la binevoitorii colaboratori în sprijinirea documentării; din cărțile care cuprind referiri monografice la comuna Săgeata; și din investigații personale, timp de o lună de zile, în satele comunei Săgeata.
O „vorbă” a scriitorului buzoian, profesor Gheorghe Petcu, suna cam așa: „Unii au făcut ceva și au mai greşit, alții n-au făcut nimic și le-a reuşit perfect.”
Deși am mai precizat colaboratorii principali,, le mulțumesc mult și în acest cuvânt al meu, că fără ei cartea ar fi fost mult mai săracă. Mulțumesc, în mod deosebit: domnului prof. univ. dr. Gheorghe Calcan; domnului prof. univ. dr. Florea Oprea, pentru unele documente și pentru consiliere. De asemeni, mulțumesc doamnei profesoare Constanța Albu pentru multele amintiri frumoase, aduse cărții. Mulțumesc conducerii școlii Săgeata, și domnului profesor Nicu Toma, pentru documentele statistice oferite. Mulțumesc personalului primăriei, în primul rând domnului dr. Sorin Tănase, pentru condițiile asigurate, pentru colaborare și, nu în ultimul rând, preoților celor șase biserici ale comunei și părintelui Florin Stanciu. Să trec de aceste aspecte introductive și să precizez ce am vrut și ce-am putut:
Am vrut să cuprind într-o mai mare extensie cele 12 capitole de bază, și în mod deosebit capitolele: Istoric; Geografic; Habitatul; Dezvoltarea Socio-Economică; Instituțiile; Activitatea Culturală-Artistică și Sportivă; Fiii comunei, dar m-am lovit de unele obstacole, pe care nu le-am putut trece: Cartea nu mi-a permis o mai mare extensie, că și așa, cu 768 de pagini, este foarte voluminoasă. Anumite documente primite au fost nelizibile, spre exemplu unele documente monografice xeroxate; Multe documente venite din teritoriu au fost sub formă de imagini JPG, și a trebuit să le rescriu în Word, cuvânt cu cuvânt, ceea ce mi-a îngreunat munca și a prelungit timpul de tehnoredactare.
Nu am avut suficientă documentare la unele dintre capitole. Ar fi trebuit ca în fiecare sat să fi avut un însoțitor, bun cunoscător al întregii vieți a satului său, care să mă fi condus pe traseu.
Eventualilor cititori ai acestei cărți monografice „Săgeata – Zbor prin vremuri – Pagini Monografice”, le doresc, mai înainte de toate, sănătate și îi rog să fie înțelegători dacă constată anumite lipsuri și dacă nu se regăsesc în carte. Știu că fiecare cititor va căuta, în primul rând, dacă despre el, sau despre apropiații lui se spune ceva laudativ, ceea ce nu e chiar rău, dar le-aș recomanda să dea importanță istoricului, cu strămoșii, moșii și bunicii lor, că de acolo vine înțelepciunea viitorului. Și le-aș mai recomanda să privească asupra dezvoltării trecute și asupra nivelului de perfecționare al tehnologiilor și mijloacelor existențiale.
Această carte este o închinăciune pentru înaintașii meleagurilor comunei Săgeata, care au luptat eroic pentru păstrarea hotarelor țării. Este dedicată: personalităților comunei, care au adus faimă meleagurilor natale; personalităților satelor pe domenii de activitate, pentru contribuția la dezvoltarea vieții materiale și spirituale; părinților mei, că au avut o viață cinstită și devotată țării și oamenilor, cu multă credință în Dumnezeu, constituind modele demne de urmat pentru urmași.
„Amintirile-s coji aromate ale banalelor fapte,
Cele care-s frumoase sunt bijuterii pierdute,
Candele, care, cu vremea, se sting în noapte.
Amintirea este muzica din vremuri trecute.”
Colaboratorii principali sunt menționați în paginile de început ale cărții. A se vedea la bibliografie
SĂGEATA - ZBOR PRIN VREMURI - PAGINI MONOGRAFICE
(Aurel Anghel, scriitor - „Apreciere”)
Motto: Mai întâi îți strângi umerii, |
Refuzi auzul, auzul unui singur secol, și-apoi îți spui în sinea ta: acum voi zbura de la naștere spre moarte. După aceea zici: Zbor, Și acesta e timpul. Îți strângi râurile, cum strângi umerii, te înalți pe behăitul caprelor. Zici: Neve more. Și apoi: fâlf dai din aripile altcuiva; și apoi ești el, iar el este pururi altcineva. NICHITA STANESCU |
Am primit cartea domnului inginer Mircea Iordache, „Săgeata – Zbor prin vremuri – pagini monografice” de câteva zile. Am citit, am reflectat si am hotărât să scriu despre ea și despre autor.
Precizez de la început că nu este singura monografie pe care am avut-o în fața ochilor, în ultimii ani.
O consider cea mai bună lucrare de acest fel din tot ce cunosc până acum.
Mircea Iordache, fratele unui coleg, al meu, de clasă de la Școala Pedagogică din Buzău, îmi mărturisea că tot ce face este semn de omagiu la adresa satului natal, a părinților si a fratelui plecat demult si departe.
Am fost prezent si la lansare cărții „Dâmbroca – Curcubeu peste timp – Repere monografice” și am înțeles atunci cât de puternic suntem legați de locul nașterii, cât de mare este dorul, ca zbor înapoi în timp.
Acum am înțeles și mai mult ce poate face un intelectual căruia Dumnezeu i-a dat harul zborului și al întoarcerii în timp pentru a învinge neuitarea. Monografia este o amplă poezie, un poem în care citim cu emoția aducătoare de binecuvântarea prin lacrimi. Mărturisesc fără sfială că am citit și sunt pagini emoționante aducătoare de binefăcătoare izbăvire prin lacrimi a ce putem simți când citim o carte frumoasa. Este o carte despre care un neamț, citind-o, ar spune doar: „Gut gemaht” (Bine făcut).
E o realizare excepțională și din punct de vedere tipografic, Adaug cuvinte de laudă Editurii, celui care a sponsorizat, ca fiul al meleagurilor, si tuturor celor care au contribuit la ivirea ei in lumea cărților.
Remarc contribuția autorului la ilustrarea, redactarea, tehnoredactarea acestei cărți, lucrare de valoare enciclopedică, prin informații și literară, prin textele referitoare la oamenii și locurile din această renumită așezare omenească, din județul Buzău. Metaforic vorbind este un zbor prin vremuri cum foarte inspirat a întitulat autorul cartea. De aceea am adus poezia lui Nichita Stănescu ca motto, amintind în context și cuvintele marelui nostru poet Lucian Blaga: „Cine cunoaște zborul e stăpân pe zare”.
Întreaga lucrare este ca un zbor al unui cocor care a poposit, o vreme să își vindece rana pricinuita de o Săgeată.
Autorul a pus in rândurile scrise ceva din moștenirea mea literară, publicată în cartea „La umbra firului de grâu” („Neobosit eu voi întoarce/Din nesfârșite zări cuvântul scris/O floare-n poarta casei voastre/Crescuta-n cer/ Cu rădăcinile în vis”).
Stimate Mircea Iordache, scriu aceste rânduri cuprins de o adâncă emoție, am auzit vocea colegului meu, i-am văzut zâmbetul de om bun, de intelectual, crescut la umbra firului de grâu, l-am văzut pe Prea cucernicia sa Părintele Protopop Constantin Alecse, rătăcind pe câmpia natală și prin lume, i-am văzut pe țăranii, minunații noștri locuitori, încrâncenați în lupta cu nedreptățile și am plâns cu lacrimi fierbinți … neînțelegând de ce a fost nevoie de atâta nedreptate la vremea copilăriei noastre… de ce trebuia să plătească neamul nostru atât, o țară cu oameni harnici si dreaptă credință. Cartea domniei voastre m-a pus pe gânduri, pe gânduri triste, de ce și acum, după ce am crezut cu naivitate copilărească, că alungarea dictaturii comuniste a rezolvat totul și a adus lumina în sufletele românilor. Cartea domniei voastre este un răspuns ferm și dureros. Nedreptatea nu piere niciodată, atâta vreme cât aproapele nostru nu are niciun Dumnezeu. Meritul acestei cărți este de a scoate la lumina nume de oameni, faptele lor bune. Cei răi și-au pierdut urmele si numele…din carte ca într-o grădina a unui harnic gospodar din Săgeata…, răsar florile primăverii, cresc lanurile de grâu, renumiții pepeni și de curând la Buzău se coace cea mai buna pâine, pe care am avut-o pe masă la Sfântă Înviere.
O fericită coincidență face ca în aceste sărbători, când am aniversat în singurătate 2020 de ani de la Învierea Cuvântului… să am aproape de sufletul meu o lucrare, care m-a ținut zile in șir în cea mai emoționantă petrecere a timpului sărbătorii Învierii.
Îmi voi îndrepta atenția în primul rând asupra conținutului din punct de vedere literar. Este prima monografie în care statisticile, evenimentele, datele istorice, așezarea geografică, sunt trecute prin mecanismul fin al transfigurării literare. Dedicația de pe interiorul copertei este un veritabil poem în proză, un text memorabil în câteva fraze. Stârnește interesul, emoția, acel magnetism care ne atrage spre lectura („Pe aceste frumoase meleaguri au viețuit străbunii, bunii, părinții, cu trăirile lor, mai bune sau mai rele, dar, suportând si multe vicisitudini ale vremurilor trăite: secete, molime, năvăliri barbare, participări la războaiele de păstrare a integrității teritoriale și a identității, participări la revoltele împotriva asupritorilor interni. Comuna are mulți eroi, care au udat cu sângele lor câmpurile de luptă, prin jertfele lor lăsând în urmă multă jale, dar si mândrie patriotică.”). O frumoasă contribuție este si a colaboratorilor la documentare.
Fotografiile color aduc în fața cititorilor chipurile a doi profesori universitari, chipurile unor profesori, învățători, ingineri, preoți, funcționari, adevărați fii ai satului.
Meritul autorului este de a fi coagulat într-o lucrare de excepție, cunoștințele, gândurile si sentimentele a zeci de oameni care nu au încăput în paginile de gardă. Toți au făcut posibilă apariția cârtii „In memoria bunilor și străbunilor noștri care au dus greul vremurilor”.
In paginile de gradă am aflat și un poem al autorului, însoțit de imaginea tulburătoare a unui nor cu chipul unui înger, îndreptând privirea spre satul care a intrat cu această carte în veșnicie (A se vedea la paginile de titlu și pe copertă – spate)
Lucrarea monografică, de dimensiuni impresionante (768 pagini, format B5), nu ar fi văzut lumina tiparului fără contribuția, materială și de suflet, a unui fiu al satului, Preotul Protopop Constantin Alecse, care a trimis și un impresionant Cuvânt înainte:
„Cartea de față rămâne deci chezășia viitorului, pentru generațiile care vor veni după noi. Informațiile cuprinse în acest „document istoric” vor deveni obiectul studiilor de cercetare, pentru generațiile viitoare, și zid de apărare și prezervare în timp, într-o societate în care stilul de viață, și cadrul socio-politic, globalist, este într-o perpetuă schimbare.
Așadar, iată că plănuirile incipiente, după un an și mai bine de muncă asiduă a d-lui ing. Iordache, acum dau roadele muncii, vrednice de toată admirația.
În încheiere, împărtășind gândurile cititorilor, se cuvine să-i mulțumim autorului, ing. Mircea Iordache, și autorităților primăriei, care au făcut posibilă apariția acestei monografii, într-un glas să rostim cuvintele scripturistice că: „Vrednic este lucrătorul de plata sa”. Monografia „Săgeata - Zbor Prin Vremuri - Pagini Monografice”, are o expunere binemeritată în virtual - www.comunasageata.com.
Ca slujitor al bisericii drept măritoare, sub oblăduirea căreia s-au aflat moșii și strămoșii acestor plaiuri, Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să reverse har și pace din plinătatea Harului cel Veșnic al Preasfintei Treimi spre sănătate, ajutor și mântuire, tuturor viețuitorilor satelor comunei Săgeata, iar celor plecați la veșnicie să le facă odihnă în corturile drepților, în Împărăția Sa cea Cerească.” - Pr. Protopop Constantin Alecse (fiu al Comunei Săgeata) Istoricul comunei are în vedere toate satele din arealul comunei Săgeata (Săgeata, Dâmbroca, Bordușani, Beilic, Găvănești, Movilița și Banița). Dintre toate mi s-a părut mai interesantă prezentarea satului Beilic. Pentru a dovedi interesantul topic, autorul apelează la o serioasă documentare:
„Localitatea Beilic are o denumire de origine turcă. Beilic reprezenta, conform Dicționarului explicativ al limbii române (1975: 81), un punct în care turcii strângeau birul dela locuitorii zonei. Iorgu Iordan dă următoarele accepțiuni pentru originea denumirii de Beilic: a) punct/„odaie” de locuit cu rol de găzduire gratuită a reprezentaților otomani, exemplu Odaia de Beilic (Turnu Măgurele), stație în drumul de trecere a turcilor spre Moldova; b) corvadă (muncă gratuită sau cu plată mică la care erau obligați localnicii în folosul autorităților/turcilor); c) punct de strângere, zeciuială a vitelor de către turci, beilic, (Movila Beilicului). Așa este și cazul cătunului Beilic din Județul Buzău.‟ (Iordan 1963: 255-256). Astfel procedează și cu celelalte așezări, dând o privire cvasi exhaustivă asupra istoricului ținutului, locuit din cele mai vechi timpuri. Este prima oară când, citind o monografie, pot spune că știu acum despre firea locuitorilor acestei comune, oameni cu mândrie și demnitate, singurii din Județul Buzău care au avut curajul de a se revolta împotriva dictaturii comuniste în perioada ceaușistă.
In capitolul Revolta țăranilor, pentru a fi convingător si a scoate la lumină adevărul, autorul apelează la o amplă bibliografie aflată în subsolul paginilor, începând cu 97.
Vezi Victor Andreica, Florentin - Stelian Albu, În căutarea unei noi șanse, Săgeata, Editura Editgraph, Buzău, 2010. Vezi și Gheorghe Calcan, Din toponimia comunei Săgeata, Județul Buzău, în “Numele şi numirea”, Actele Conferinței Internaționale de Onomastică, Ediția I: Interferențe multietnice în antroponimie, Baia Mare, 19–21 septembrie 2011, Editor: Oliviu Felecan, Victor Andreica, Florentin - Stelian Albu, op. cit., p. 89.
³ Metodele așa zisei cercetări și anchetări realizate de organele de represiune comuniste, ori condițiile de detenție sunt astăzi bine cunoscute din descrierile vastei literaturi concentraționare, a documentarelor de profil realizate de mass media națională ori de unele realizări cinematografice. Vezi spre exemplu „Tu vrei, mă banditul să dărâmi regimul?”, Interviu cu Mircea Nicolae, fost deținut politic, instalator la Cazinou, detașat la Canal, „Memoria”, Revista gândirii arestate, Editatăde Fundația CulturalăMemoria, sub egida UniuniiScriitorilor din România, Fondator Banu Rădulescu, București, nr. (86), 1, 2014, p. 85 – 94. Acest fost deținut politic relata: „Tot atunci se făcea și colectivizarea satelor, iar la Jilava au fost aduși numeroși țărani nevinovați, învinețiți de atâta bătaie. Fuseseră călcați în picioare și abia dacă le puteam desluși trăsăturile. Erau aproape în pielea goală și țin minte că i-am ajutat și noi cu niște haine” (Ibidem, p. 89). etc...
Alte aspecte privind această importantă lucrare:
a.- Dezvoltarea socială și economică a cuprins mersul societății românești de-a lungul viețuirii satelor acestor plaiuri ale comunei Săgeata. Dintre concluziile poetice ale autorului sunt de remarcat:
„Mi-este trupul ca un cer, în suflet îmi zboară îngeri.
Vreau să aflu un mister, văd și nu-mi vine a crede,
Raiul pe pământ coboară, cu alaiu-i de culori,
Domnul cu a Lui comoară, ne miluiește cu verde.”
b.-Se insistă mult pe dezvoltarea agriculturii, dar sunt luate în colimator și legumicultura, viticultura, piscicultura (cu Balta Coșteiu), apicultura, silvicultura, creșterea animalelor și păsărilor, activitățile ocupaționale și comerțul. Se simte o oarecare dezamăgire a autorului pentru scăderea interesului tineretului la dezvoltarea comunei, preferând să plece la oraș sau în altă țară.
c.- Instituțiile sunt puse în lumină prin buna lor organizare și încadrarea cu personal bine calificat. O deosebită importanță pentru viața spirituală, asupra căreia veghează Sfânta Treime, este acordată bisericii. Sunt dați ca exemple de credință și conștiință socială cei șase preoți ai bisericilor sătești, care-și duc cu succes misiunea duhovnicească, cu enoriașii care au mai rămas prin sate. Autorul aduce la cunoștința cititorului de puterea lui Dumnezeu. Edificatoare este reflecția poetică de la începutul subcapitolului „Biserica': (Articol apărut în ziarul Opinia, din Buzău)
d.- Și școala este prezentată cu toate aspectele educative, cu
multe succese de-a lungul vremurilor, cu profesori, învățători și educatori de mare clasă, model pentru formarea viitorului, Și aici se poate vorbi de un „din păcate”, că deși baza materială devine tot mai performantă, populația școlară se rarefiază tot mai mult, încât clădirile școlilor, din unele sate, rămân în conservare sau li se dă alte destinații.
e.- Monumentele sunt prezentate în carte ca o rugăciune de pomenire a locuitorilor acestor meleaguri care s-au jertfit pentru țară și pentru dezrobire națională.
f.- Cultura și activitatea cultural-artistică și sportivă au avut și au câțiva protagoniști, care au fost bine prezentați de autor.
g.- Tradițiile și obiceiurile străvechi sunt redate spre amintirea localnicilor, cu îndemnul la păstrarea lor, ca semn al identității locale.
h.- O încântătoare prezentare a făcut-o autorul pentru oamenii de excepție ai trecutului și ai prezentului. Prezentarea apare ca o odă în proză pentru cinstirea valorilor perene, modele demne de respect, demne de urmat pentru viitorul comunității și al țării.
Cartea este o simbioză între creație și credința în Dumnezeu. Edificatoare sunt și versurile extrase din creațiile autorului: Citind cartea domnului Mircea Iordache am rămas cu impresia că a dat expresie cuvintelor „totul sau nimic” Totul, răspund paginile monografiei sale.
Cititorul va găsi sintagma „greul vremurilor” într-o desfășurare de evenimente, care sunt scrise cu un condei fierbinte… rămânând, după citirea monografiei, un iubitor de istorie locală, de adevărată istorie a neamului romanesc din care facem parte. Aurel Anghel, scriitor
„Săptămâna asta am găsit un culoar si am insistat cu lectura mai mult pe monografie și cele două lucrări!
Așadar, încă o data felicitări, si felicitări!
Monografia este un veritabil Tratat de informații! Fiecare caută si găseşte ...! Evident râmâne un referențial Plecăm fruntea ...!
Cele două lucrări arată sensibilitatea, viziunea, profunzimea si spontaneitatea Domniei Voastre! Plecăciune ...!”
Cu sinceră prețuire, Gh. Calcan
„Nimic nu-i mai grăitor și mai tiranic pe lume,
Ca amintirea lucrului care ar fi trebuit făcut.
Amintirea suferințelor tale păstreaz-o bine,
E comoara pe care ai plătit-o cu greu, însutit!
În fața amintirilor suntem egali și cu zeii,
Ele nu-s în puterea lor și nici a destinului,
Cu unele amintiri Eminescu a divinizat teii,
Iar Creangă s-a folosit de sprijinul basmului.
Amintirea este adevărul lumii care ne arată
Că lumea reală nu avea trecutul încremenit,
Ci, către viitorul oportunităților se deșartă,
Revelația sinelui constă în ce este de amintit.” (MIOR)
RAZA CREDINȚEI CREȘTINE
|
12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 |
CUVÂNTUL AUTORULUI
Această carte am ținut să o întitulez Drumul Sufletului din motive sentimentale, căci poeziile cuprinse în ea au esența unui decalog, în care sufletul are rolul de al împlini atâta timp cât sălășluiește în trup, iar după moarte se îndreaptă spre dreapta judecată a lui Dumnezeu, dar și pe acel drum, parcurs timp de 40 zile, se roagă la îngerul său păzitor, se roagă la Domnul să fie primit în împărăția Sa.
Am o patimă și-un gând
Să las ceva pe pământ,
Din ce mi-a dat Dumnezeu,
În suflet și-n trupul meu.Mi-am solicitat mereu,
Sufletul, în trup, la greu,
Pentru cinste, pietate,
Pentru muncă și dreptate.Cred că l-am păstrat curat,
Că n-am vrut să fiu certat,
Că-mi pun poftele în fapte,
Dând sufletul la o parte.
În „DRUMUL SUFLETULUI‟ voi să las cuvinte „estetice‟ care aș dori să meargă la conștiințele și sufletele cititorilor, pentru ghidarea propriilor suflete.
Un îndemn vine în strofele de final ale poeziilor despre viață, astfel:
Trăiește-ți viața! Mâine ar putea fi ultima zi
Și, nu uita, cu cinste să ți-o slujești mereu,
În credință poartă-ți calea și felul de a fi,
Stăpânul vieții noastre e numai Dumnezeu!
Aproape fiecare poezie, pe lângă sfaturile privind conștiința pe anumite teme, în final se face o îndrumare creștin-ortodoxă, de credință în Dumnezeu.
Exemplu, în poezia ISTORIA:
Nu plângeți trecutul, nu vă fie teamă de viitor,
Trecutul e maleabil, flexibil, ne explică ce-a fost,
Dar e bine să credem că totul vine de la Creator.
Doamne, ajută istoriei viitorului să aibă bun rost!
În fiecare poezie despre moarte, strofa finală este:
Să-L rugăm pe Domnul pentru o moarte curată,
Că una ne este crucea și-avem numai o soartă,
Cu multă umilință și cu închinăciuni tot mereu!
Stăpânul morții noastre este numai Dumnezeu.
Iar în poezia finală, DRUMUL SUFLETULUI DUPĂ MOARTE, cele două strofe din final sunt edificatoare întregirea titlului cărții:
Rugați-vă, voi oameni, ca buni și drepți creștini,
Fiți buni și drepți în viață și credincioși mereu,
Sufletele voastre, după moarte, Raiul vor primi!
Stăpânul sufletelor noastre e numai Dumnezeu!
CARACTERUL – ÎNGER VS DEMON
CUVÂNTUL AUTORULUI
Această carte am ținut să o întitulez „Caracterul – Înger vs Demon”, ținând cont de fețele îngerești și de cele demonice ale tipurilor de caractere ilustrate poetic, din dorința de a deștepta și în sufletele păcătoșilor acea lumină a credinței în pronia cerească și a le arăta adevărata cale a binelui. Pentru a face cititorii să conștientizeze direcția în care îndrumă această carte, prezint două strofe din poezia, întitulată Caracterul:
Caracterul este alcătuit, firește, din minte și suflet, Caracterul nu se creează prin ateism, ci cu credință, Cititorule te invit să iei aminte de atenţia ce trebuie acordată comportării în viață, ținând cont de Legea lui Dumnezeu, în care sunt cuprinse cele zece porunci. Vei vedea că poeziile cuprinse în carte, prezintă atitudini comportamentale care, prin conținutul lor, îndeamnă la respectarea poruncilor lui Dumnezeu. |
TEHNOREDACTARE DE CARTE
MULȚUMIRILE MELE / PC Preot Protopop Constantin Alecse.
Îți mulțumesc Doamne!
Doamne – Dumnezeule, Îți mulțumesc pentru că mi-ai dat sănătate și mi-ai îndrumat pașii pe o cale dreaptă, plăcută Ție! |
Îți mulțumesc Doamne că mi-ai dat o familie frumoasă, care mi-a însoțit pașii vieții, cu bunătate și înțelegere!
Te rog Doamne, păzește familia mea de necazuri, dându-i sănătate, în continuare! Voia Ta să fie cu miluire și mântuire asupra mea și a familie mele!
Mulțumiri pentru ajutorul înfăptuiri acestei lucrări
Îți mulțumesc Doamne că ai dat bisericii pe care o Doamne, îți mulțumesc că mi-ai dat posibilitatea întâlnirii cu un consătean, Mircea Iordache, cu care am împărțit satisfacția realizării cărții monografice a satului natal, Dâmbroca, și care mă sprijină necondiționat în realizarea cărții Puterea Credinței, prin completarea cu dedicații și citate și prin tehnoredactarea lucrării,
și care m-au sprijinit cu bune cuvinte de apreciere și încurajare. Dintre aceștia aș remarca pe D-na Filofteia Turlacu, și pe fiica sa Daniela Saffari, care a contribuit la corectarea cărții, pentru care țin să-i mulțumesc și domniei sale.
Un aport deosebit la realizarea cărții și-a adus și d-l Fabian Anton, prin procesarea unor fotografii din alb-negru în color, pentru care îi mulțumesc.
Gândul mă poartă și la maestrul fotograf Emanuel Tânjală, care mi-a oferit cu toată dragostea, sute de fotografii, pe care în mare parte le-am folosit în această lucrare autobiografică.
Mulțumirile mele se îndreaptă și către D-na Mary Comboianu, care a coordonat, colectând toate fotografiile ce sunt folosite în sub-capitolul Aromânii - Românii Macedoneni din California.
Ar mai fi și alți binefăcători în construirea acestui frumos memoriu al vieții mele: actorul Anatol Rezmerița, D-l Ion Anton și alții, cărora le mulțumesc.
Trebuie să precizez, nu în ultimul rând, și îmbrățișarea ideii pentru această carte, și binecuvântările unor înalți Ierarhi: IPS Sa + Nathaniel, Arhiepiscop de Detroit și al Episcopiei Ortodoxe Romane din America; IPS Sa + Casian Arhiepiscopul Dunării de Jos; PS Sa +Irineu, Episcop Vicar ROEA. Le mulțumesc și acestor înalți prelați, și Te rog Doamne, dă-le lor sănătate și păstorire îndelungată a turmelor de credincioși!
Mulțumiri familiei și colaboratorilor mei apropiați
Pe lângă mulțumirile și recunoștința adusă lui Dumnezeu, pentru toate împlinirile din viață și pentru miluirea cu această carte, a vieții mele, aduc prinos de recunoștință:
Soției mele (psa Elena Alecse), pentru suport și sacrificiu, fără de care nu mi-aș fi putut împlini vocația;
Aduc mulțumiri: părinților mei, Anica și Enache Alexe; copiilor mei (Cristian, Marius, Gabriela și Ana - Claudia); profesorilor de la Seminar și de la Facultatea de Teologie, care m-au format și mi-au dat suflu divin, pentru credința și slujirea întru Dumnezeu; enoriașilor, celor 3 parohii, pe care i-am păstorit în cei 40+ ani de slujire preoțească (Londra-Anglia, St. Paul - MN și Los Angeles-CA) pentru loialitatea necondiționată în întreaga mea pastorație; consiliilor parohiale (și funcționarilor lor, cu atribuții administrative și financiare); reuniunilor de doamne, clericilor conslujitori (preoți, diaconi, ipodiaconi, citeții/dascălii și membrii corurilor parohiale), de-a lungul anilor; membrilor comitetelor administrative și de organizare a activităților social-culturale, în comunitățile deservite sacerdotal; tuturor voluntarilor care, într-un fel sau altul au contribuit, sau au ajutat la toate acțiunile administrative, de întreținere financiară a bisericii, de remodelare și înfrumusețare a facilităților parohiale, de-a lungul anilor; administratorilor bisericii, care fără excepție, și-au dovedit loialitatea, dedicația și calitățile lor manageriale, împlinindu-și exemplar atribuțiile lor administrative, și… dacă am uitat pe cineva, le cer iertare din tot sufletul. Dumnezeu să le răsplătească tuturora, înmiit.
Mulțumesc, din suflet, grupului restrâns, devotat și loial mie, familiei mele, care, de peste 3 decade, în fiecare duminică mă așteaptă, la sfârșitul sfintelor slujbe, în bucătărie, cu cafeluța gata și cu ușoare gustări.
Mulțumiri și adâncă recunoștință, d-lui ing. Mircea Iordache
Consider, mai mult decât potrivit să aduc un modest prinos de adâncă recunoștință d-lui Ing. Prof. Mircea Iordache, fratele meu mai mare, pe care întotdeauna mi l-am dorit, mentorul și colaboratorul meu, pe care l-am descoperit cu vreo 5-6 ani în urmă, cu ocazia înfăptuirii lucrării „Dâmbroca - Curcubeu peste timp”
Cartea Monografică a satului nostru natal, el fiind autorul, iar subsemnatul coautor/colaborator.
În cuvântul său de mulțumire, din cuprinsul numitei lucrări, ing. Mircea Iordache, spunea între altele… „mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a oferit prilejul de a descoperi un consătean de înaltă şi prea cucernică clasă spirituală, de aleasă omenie şi care şi-a redescoperit atracția magnetică de ținuturile natale. Părintele Protopop Constantin Alecse, din personalitatea căutată de mine, a devenit personalitatea cheie în stimularea şi derularea cărții „Dâmbroca - Curcubeu peste timp – Repere monografice”. Cu multă pricepere a creat varianta virtuală a cărții, postată pe internet şi vizualizată de mulţi consăteni, cărora li s-a trezit curiozitatea, dorința de a se regăsi în paginile ei şi de a contribui la documentare”.
Ne-am regăsit după, aproape 6 decade prin intermediul internetului. Eu în Los Angeles, de vreo 35 de ani, dumnealui în Suceava de peste 40 de ani. Îmi aduc aminte faptul că la primirea e-mail-ului său, văzându-i numele, am tresărit, de parcă m-aș fi trezit dintr-un somn adânc și plăcut: Mircea Iordache, fiul felcerului Neculai Iordache, arhicunoscut pe toată Valea Buzăului, de la Vadu Pașii, până la Găvănești și Banița. Am răspuns necondiționat propunerii sale, și așa s-a născut și s-a botezat „Dâmbroca - Curcubeu peste timp – Repere Monografice” (2013)
Mărturisesc faptul că, în toți acești 5-6 ani de cooperare pe târâm literar (vorbind în ultima vreme de cel puțin 2 ori săptămânal la telefon…!), nu am reușit nici în ruptul capului „să-l citesc” pe Mircea Iordache. De la prima întâlnire telefonică, mi-am dat seama că fratele Mircea Iordache este o fire blândă, bună și modestă, sau cum glăsuiește scriptura, „iată cu adevărat un israelian în care nu este vicleșug!” (Ioan 1,47) - îmi permit și eu să afirm - bineînțeles, respectând proporțiile - că acum 5-6 ani în urmă am redescoperit în dânsul un consătean autentic, un dâmbrocean principial, în sufletul căruia nu există vicleșug!. Totodată, mi-am dat seama că este o personalitate complexă, tainică și cu profunde preocupări, ce țin de starea sa existențialistă, de intimitatea sa, de familia sa, de satul său de baștină, de colegii săi, dar și de îngrijorările sale privind viitorul societății, în general, și a societății socio-politice de astăzi din România, de incertitudinea vremurilor pe care le trăim, etc.
Această primă intuiție a mea, mi-a fost confirmată mai târziu, prin cele așternute pe hârtie de autorul Volumului de poezii „Cu capul în nori” (2015), Mircea Iordache. În anumite poezii ale sale, am deslușit, printre altele, și nuanțe autobiografice, ca o ilustrare a personalității sale cu tot ce a gândit, cu tot ce a crezut, cu evaluările și poziționările sale în vremurile contemporane. Acolo, prin poezie, Mircea Iordache își povestește viața și trăirile sale prin ode, amintiri, colinde, pamflete, cu popasuri în farmecul copilăriei, frumusețea naturii, măreția vieții, sentimentul iubirii și alte multe petale smulse universului existențial... (Prof. univ. dr. Gheorghe Calcan, un prieten apropiat și bun colaborator al D-lui Iordache, Cuvântul înainte al cărții de poezii „Cu capul în nori”)
În încheiere doresc să menționez faptul că, fără cunoștințele sale și calitățile sale de critic literar, fără capacitatea sa de a structura "hățișul" și "căpița de informații" adunate în autobiografia mea, informații "puse cu furca" în virtual, fără sacrificiile sale, făcute dezinteresat, timp de aproape 3 ani, de a structura materialele, și a le tehnoredacta, fără paciența ce-l caracterizează, pe el, unicul Mircea Iordache, cele 3 volume, ale autobiografiei mele, nu ar fi avut posibilitatea să vadă lumina tiparului. Considerând acestea, și toate poeziile și dedicațiile, legate de anumite evenimente, descrise în lucrarea autobiogra-fică „Puterea Credinței”, d-l Mircea Iordache este, de drept, coautorul cărții mele. Îi rămân profund recunoscător.
Mult stimate domnule ing. Mircea Iordache (formulă consacrată cu care m-am adresat, din respect, în toată corespondența noastră…), Vă mulțumesc. Vă mulțumesc din adâncul sufletului meu, iar pomelnicul de familie, pe care ați avut bunăvoința să mi-l oferiți, pentru pomenire, perpetuează legătura duhovnicească dintre noi, familiile noastre și dâmbrocenii noștri.
Acelea-și mulțumiri, și respect profund, îi adresez și distinsei d-voastre soții, onorata doamnă Rodica. Mulțumesc lui Dumnezeu că existați, și Vă doresc multă sănătate, bucurii, pace și lumină și…multă putere, spre a împlini toate celelalte proiecte, despre care adesea am vorbit împreună. Să ne trăiți întru mulți și fericiți ani!
Frățește, în Hristos Domnul, Preot Protopop Constantin Alecse
Protoiereu al Protopopiatului Coastei Pacifice (ROEA) – Eparhia de la „Vatra Românească”
FILOSOFIA BĂTRÂNEȚII
Bătrânețea începe toamna, cu melancolii, Tinerii au aspirații pe care nu le pot împlini, Nu te oprești din a râde că ai îmbătrânit, |
Odă totului meu
Privindu-mă din creștet, până jos, Pe porțiuni de somă şi de germen, Simt osul fiert în sânge norocos, Ursita unui rost crescut la termen. N-am să mă plâng vreodată cine-am fost, N-am să mă plâng nici cine sunt acum, N-am cui mă plânge şi nu are rost, Odă totului meu de-a fi pământ! În țeasta mea se coc acum iubiri, Mâhniri, revolte şi tămăduiri, Iar sita minții rațiuni îmi cerne, Pentru sărutul liniștii eterne. În circul ăstui veac în mistuire, Sub fruntea mea mai lungă an de an, Îmi cade greu a lumii “instruire “, De parcă Anticristul bate-n geam. |
Şi tot aici am eu-l meu intim, Respectul meu de sacru şi cuvânt, Mai pot să cred că-s veşnic heruvim Şi că respir prin minte Aer Sfânt. Iubiţii mei, necunoscuți nepoți, Vă scriu, din pofta vârstei cânt, Neştiutori prin lume trecem toţi, Comete din pământ către pământ. Nu ne prea doare preavizul sumbru, Ne preocupă straniul adevăr, Al vieţii cotidiene cu-al ei timbru Răsunător. Ce gust revoltător! Cervicele-mi proteze de lacustre, Învăluite-n mialgii solemne, Ascund o existenţă-n paranteze Şi-ncearcă vremii să îi facă semne! |
|
---|